Declinul Imperiului Bizantin (II)

4. Stăpînirea latină și revenirea parțială (1204-1282) În anul 1204, în timpul celei de partra cruciade, occidentalii cuceresc orașul Constatinopol. Urmează o perioadă de jaf și crime, caracteristică spiritului barbar din vestul Europei. Cea mai mare parte a tezaurului Imperial a fost furat, la fel ca multe sfinte moaște. Ca urmare a cuceririi Constantinopolului, are [...]

5. Declinul Imperiului Bizantin (1081-1453)

În intervalul istoric de după anul 1081 și pînă la anul 1453, Imperiul Bizantin își cunoaște perioada sa decădere. Scurte perioade de refacere, combinate cu altele de criză violentă au marcat ultima parte a istoriei Bizantine. Este perioada în care civilizația ortodoxă intră în declin geopolitic în fața celei islamice. Concomitent, renașterea italiană condiționează afirmarea [...]

Perioada Bizanțului clasic (III)

5. Apogeul Imperiului Bizantin (842-1025) Deși, trecut prin numeroase perioade de instablitate internă sau slăbiciune în fața dușanilor externi, Imperiul Bizantin a avut puterea de a-și reface forțele mereu. În fața pericolului arab, după a perioadă de instabilitate internă cauzată de luptele iconoclaste, și mai nou, în fața pretențiilor manifestate din Occident, statul Bizantin își [...]

Perioada Bizanțului clasic (II)

3. Lupta pentru supraviețuire (630-717) Ascensiunea arabilor cauzează imperiului probleme serioase. Pe lîngă pierderea teritoriilor din Orientul Apropiat și Nordul Africii (Palestina, Siria, Egipt), însăși capitala statului este pusă în pericol. Au avut loc două asedii asupra Constantinopolului, în fața cărora, armatele bizantine au reușit să facă față. 674-678  are loc primul asediu asupra Constantinopolului. [...]

4. Perioada Bizanțului clasic (630-1081)

Noua perioadă vine cu urmările cauzate de politica expansionistă dusă în secolul VI. Sunt pierdute majoritatea teritoriilor recucerite de Iustinian, precum și o mare parte din teritoriile balcanice și micrasiatice. Astfel, imperiul a ajuns într-o situație defavorabilă economic și militar. În ciuda acestor pierderi teritoriale, societatea bizantină a cunoscut o lungă perioadă de înflorire. Noua [...]

Epoca de tranziție spre o Nouă Romă (II)

3. Armata Realitatea secolelor IV-VII pune Imperiul Bizantin față în față cu marile amenințări militare externe. Valurile migratoare din secolele precedente nu au contenit, mai mult, devenind și mai pustiitoate (exemplul hunilor). Totodată, Imperiul era poziționat atît în calea barbarilor, cît și în vecinătatea perșilor, din care cauză unele teritorii ca Balcanii, Nordul Africii sau [...]

3. Epoca de tranziție spre o Nouă Romă (330-630)

Deși sunt mai multe păreri privitor la data constituirii Imperiului Bizantin, majoritatea istoricilor consideră că data de 11 mai 330, atunci cînd a fost inaugurat oficial Constantinopolul, reprezintă începutul istoriei bizantine. Perioada anilor 330-630 reprezintă etapa de tranziție spre o Nouă Romă. Ca aspecte principale ale epocii putem enumera: decărea Romei și afirmarea Constantinopolului, trecerea de la păgînism la creștinism, mutarea centrului de [...]

2. Aşezarea geografică şi cronologia Imperiului Bizantin

  Din punct de vedere geografic, Noua Romă diferă mult de Imperiul Roman. Dacă Roma era amplasată în zona centrală a Mediteranei, avînd o activitate preponderent maritimă, Constantinopolul era aşezat în extremitatea nord-estică a bazinului mediteranean, avînd atît o componentă maritimă, cît şi una continentală. Caracterul continental al Noii Rome se manifestă mai ales după [...]