Declinul Imperiului Bizantin (II)

4. Stăpînirea latină și revenirea parțială (1204-1282)

În anul 1204, în timpul celei de partra cruciade, occidentalii cuceresc orașul Constatinopol. Urmează o perioadă de jaf și crime, caracteristică spiritului barbar din vestul Europei. Cea mai mare parte a tezaurului Imperial a fost furat, la fel ca multe sfinte moaște. Ca urmare a cuceririi Constantinopolului, are loc formarea a două blocuri de state, ostile sau favorabile noii guvernări.

Favorabile latinilor – Imperiul latin din Constantinopol, Principatul Moreei și Regatul din Tesalonic.

Ostile latinilor – Imepriul din Trapezunt (unde s-au refugiat împărații comneni), Imperiul de la Niceea (condus de împărații Lascarizi) și Principatul Epirului (în vestul Greciei).

În procesul de alungare a latinilor din imperiu, un rol important l-au jucat împărații lascarizi din Niceea. Aceștia au reușit următoarele:

- însănătoșirea vieții economice în regiunea condusă de dînșii.

- refacerea păturii țăranilor și a armatei.

- redobîndirea Constantinopolului și unificarea mai multor teritorii imperiale (Thracia, Macedonia).

Dar la scurt timp, imperiul întră în declin, pentru tot restul existenței sale.

5. Prăbișirea definitivă (1282-1453)

Încă în anul 1274, împăratul Mihail Paleologul recunoaște primatul papei asupra Ortodoxiei. Iar din anul 1282 au loc primele pierderi teritoriale, definitive de această dată.

Din cauza luptelor interne, în imperiu au avut loc 3 războaie civile între anii 1321-1328; 1351-1354 și 1370-1390.

La nivel extern, pericolul era reprezentat de către sîrbi și otomani.

Lungul șir de pierderi teritoriale este următorul: 

1326 - turcii otomani cuceresc orașul Bursa.

1331 - este pierdută Niceea.

1354 – otomanii cuceresc cetatea Galiopol, apoi și întreaga Tracie.

1371 - victoria otomană la Cirmen.

1372 – împăratul devine vasal al otomanilor.

1389 – victoria otomană de la Cîmpia Mierlei, și transformarea Serbiei în pașalîc.

Cucerirea Constantinopolului de către otomani are loc la 29 mai 1453, punînd sfîrșit lungii perioade de agonie a statului bizantin. Ultimele rezistențe imperiale (la Trapezunt și Mistra) sunt înfrînte în anul 1461.

Astfel, a luat sfîrșit existența celei de-a doua Rome. Astăzi, teritoriul vechiului imperiul este împărțit între state musulmane (Turcia, Albania, Bosnia) și state creștine (Grecia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, România).

Moștenirea culturală lăsată de Imperiul Bizantin a dăinuit însă prin intermediul Ortodoxiei, forța care a întărit popoarele creștine contra păgînilor și a transmis intacte valorile vechiului imperiu.

6. Cultura

Dintre autorii importanți ai epocii îi enumerăm pe:

- Georgios Acropolites, care a decris Imperiul din Niceea în cartea ”Exilul Nicean”.

- Nikefor Gregoras, autor al volumului ”Istoria romană”(1204-1359).

- Ioan Cantacuzino, care a scris cartea ”Istorii” (1320-1356).

- Ducas, care a scris ”Istoria turco-bizantină”.

- Ana Comena, autoarea volumului ”Alexiada”.