Sfîntul voievod Neagoe Basarab

Personalitatea lui Neagoe Basarab este puţin cunoscută românilor de azi. Cunoaştem pe marii voievozi ca Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul şi îi admirăm pentru faptele lor măreţe. Acesta este un lucru bun.

În acelaşi timp însă, nu trebuie să uităm de acei voievozi care, deşi nu s-au remarcat în războaiele cu otomanii, au contribuit semnificativ la întărirea sprituală a neamului nostru.

În această ordinea de idei, trebuie să luăm cunoştinţă cu personalitatea şi activitatea lui Neagoe Basarab, domn al Munteniei între anii 1512-1521. Să parcurgem o scurtă cronologie a acelor vremuri:

1482 – anul presupus al naşterii lui Neagoe Basarab.

1495-1508 – domnia lui Radu cel Mare. Acesta nu a purtat războaie ci s-a ocupat mai mult de treburi spirituale şi culturale. L-a adăpostit pe patriarhul Nifon al Constantinopolului, alături de care a organizat încă două episcopii în Muntenia: la Buzău şi Rîmnicu Vîlcea. A zidit Biserica mănăstirii Dealului şi l-a primit la curte pe călugărul Macarie, care lucrase ca tipograf la o mănăstire de lîngă Cetinje, Muntenegru. 

1500-1559 – apar primele manuscrise în limba română (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană, Condicele Voroneţean).

1501 dec. – 1509 iunie – Neagoe Basarab îndeplineşte funcţia de mare postelnic în Ţara Românească. Marele postelnicul era cel mai apropiat dregător al domnitorului, fiind numit şi “mareşal al curţii domneşti”. El primea oaspeţii sau solii, îndeplinind o funcţie similară cu cea de scretar al relaţiilor externe.

1502, iulie – sfinţirea mănăstirii Dealului (Tîrgovişte). Se va remarca prin stilul arhitectonic specific românesc şi intensa activitate tipografică care se va desfăşura acolo.

1506 sau 1525 – se încheie relatările din cel mai vechi letopiseţ al Ţării Moldovei păstrat pînă azi – Letopiseţul de la Bistriţa.

1508 – călugărul Macarie tipăreşte prima carte în ţinuturile nostre, un Liturghier în limba slavonă (limba oficială a concelariei şi a Bisercii la acea vreme).

1510 apr. – 1511 nov.  - Neagoe Basarab îndeplineşte funcţia de mare comis în Muntenia. Comisul era un dregător ce se ocupa de grajdurile domneşti şi aprovizionarea acestora cu furaje.

1510, august – călugărul Macarie tipăreşte Octoihul în limba slavonă.

1512, ianuarie 23 – Neagoe Basarab urcă la tronul Ţării Româneşti cu ajutorul boierilor Craioveşti. Din “Viaţa lui Nifon, patriarhul Ţarigradului” desprindem că Neagoe era “fiu duhovnicesc al patriarhului, a cărui învăţătură şi hrană sufletească dorea întotdeauna s-o primeacă”.

În timpul domniei sale, Neagoe a susţinut financiar comunităţile mănăstireşti din Sinai, Muntele Athos, Ierusalim, Asia Mică, Istanbul). A ctitorit Biserica de la Curtea de Argeş, care poate fi considerată o capodoperă arhitecturală.

Faţă de duşmanii interni a fost necruţător, decapitînd pe Vlad cel Tînăr şi pe boierii care urmăreau să-l detroneze. Pe plan extern, a păstrat pacea cu turcii şi plata tributului, însă nu a lăsat ca aceştia să să amestece în treburile interne ale ţării. În acelaşi timp, a stabilit legături cu puterile adverse Imperiului Otoman.

1517, august – sfinţirea Bisericii de la Curtea de Argeş, pe care Gavriil Protul o aşeza pe aceeaşi treaptă cu Sionul lui Solomon şi “Sfînta Sofia” lui Iustinian.

1517-1521 – la porunca lui Neagoe, protosul Athosului, Gavriil, scrie cartea “Viaţa lui Nifon, patriarhul Ţarigradului”. Cartea este scrisă în limba greacă-bizantină, avînd traduceri în slavonă, română şi greaca populară.

1518-1521 – este redactată  cartea “Învăţăturile bunului credincios, io Neagoe, voievodul Ţării Ungro-Vlahiei carele au învăţat pre fiu-său, Theodosie”. Este o operă de inspiraţie bizantină, cu influenţe locale, româneşti şi slavone. Prin ea, voievodul Neagoe lasă moştenire fiului său o învăţătură politică şi spirituală de nepreţuit. Despre ea vom scrie în articolele următoare.

1520 – Neagoe mută centrul Mitropoliei la Tîrgovişte, care va deveni şi capitala spiritual-culturală a ţării.

1521, ianurarie – prima scrisoare datată, scrisă în limba română. Prin fluenţă şi exprimare scrisoare lui Neaşcu din Cîmpulung ne arată că procesul de formare al limbii române era demult terminat.

1521, septembrie 15 – moare domnitorul Neagoe Basarab.

25 octombrie 2008 – canonizarea drept-credinciosului domnitor.