Politicianul şi berbecul

În procesul de ucidere a animalelor la abator, fermierii folosesc o tactică specială:

Oile (de exemplu) sunt aduse în imediata apropierea a camerei unde urmează a fi sacrificate. Pentru moment, ele încep să se neliniştească şi nu-şi găsesc locul, dat fiind că animalele are un simţ puternic de presimţire. Cu toate că ele nu sunt încă ameninţate, şi nici nu sunt urme de sînge primprejur, ele devin agitate, iar în cazul în care vor fi tăiate imediat, există riscul sîngele să persiste în carne, iar carnea să nu fie tocmai gustoasă.

În scopul relaxării animalelor, înainte de a fi trecute prin cuţit se aduce un berbec special. El este „de-al casei„. Oile îl vor vedea liniştit şi sigur, şi vor deveni, la rîndu-le liniştite. Acest berbec se îndreaptă direct spre trecătoarea de unde începe camera de ucidere a animalelor, ştiindu-şi deja prea bine treaba pe care o are de îndeplinit. În acest timp, oile îl urmează, fiindcă el a devenit o „elită” pentru ele.

În ultimul moment, berbecul este „apucat de coarne” şi înlăturat. Iar oile, care pînă atunci se relaxaseră şi nu se mai simţeau ameninţate, sunt „trecute” rapid prin cuţit. Prin urmare, carnea lor este mai gustoasă, fiindcă tensiunea sanguină le-a scăzut în timpul „relaxării” lor.

Acest exemplu nu este altceva decît diminutivul nimicirii (fizice sau trupeşti) a unui popor. Exact aceeaşi tactică este folosită şi în cazul în care se doreşte ca deznaţionalizarea unui neam să aibă loc „fără zgomote”.

Avem aceeaşi situaţie cînd o putere străină sau o organitaţie ocultă doreşte să înfrîngă rezistenţa unui popor (în exemplul de mai sus – al unui grup de oi). Pentru ca acest fapt să aibă loc „în linişte”, fără prea mari mişcări de rezistenţă (exemplul neliniştirii oilor), acelui popor îi este impusă o elită străină (berbecul, din cazul de mai sus). Elita aceasta este în strînsă legătură cu puterea străină, fiind mai degrabă o unealtă de lucru în mîinile sale.

Totul este creat atît de viclean şi de perfid, încît, conform calculelor, poporul care este „luat la ţintă” urmează această elită orbeşte. „Elita” în cauză vine cu promisiuni deşarte, cu mesaje dulci şi zîmbete făţarnice, asemeni berbecului care a liniştit oile. În acest caz, rolul „elitei” este de a răspîndi maselor mesaje care să le atragă atenţia de la furtuna care va urma.

Astfel, dorindu-se a se scăpa de unele mişcări de rezistenţă împotriva deznaţionalizării la care este supus un popor, se formează şi se impune acest tip de „elite”. Şi astfel, putem fi siguri că nimicirea unui popor va avea şanse, adică va avea loc „democratizarea” şi eliberarea sa de „ororile” trecutului

Oile sunt poporul vizat spre a fi nimicit (iar noi, românii, suntem de vreo 200 de ani în această postură.

Fermierii ce doresc să taie oile în cazul de mai sus nu sunt altcineva decît acei care, prin război ideologic (masonerie, sectanţi, occidentali, iluminişti) doresc să nimicească rezistenţa acestui popor.

Simţul de a presimţi putem spune că este capacitatea de conservare şi rezistenţă a poporului dat, capacitate care este în stare să dea un semnal de alarmă în cazuri de influenţă din partea altei civilizaţii. Ca stîlpi ai acestei rezistenţe sunt: credinţa (Ortodoxă, în cazul nostru), cultura, tradiţiile, viziunea asupra vieţii, etc. De exemplu: spiritul de apărare al credinţei şi patriei strămoşeşti la moldovenii de cîndva în faţa năvălitorilor străini a fost cel care era în stare să strîngă la oaste o mare parte bin bărbaţii ţării.

Berbecul, după cum am mai menţionat, este acea elită politică sau spirituală, care îi este impusă unui popor cu scopul de al linişti. Acest gen de elite a început a fi prezent pe pămînturile noastre începînd cu secolul fanariot, dar s-a amplificat foarte mult odată cu pătrunderea influenţei occidentale în zonă. Iar acum, acest fenomem este „în floare”. Cu ce seamănă politicienii noştri democraţi şi mari luptători pentru introducerea „formelor fără fond” în societate, dacă nu cu acel berbec din exemplul de mai sus.

Ei doar tot ne vin cu mesaje liniştitoare, ei doar tot ne asigură că totul va fi bine dacă ii votăm… În cazul dat, cu toate că nu este „etic”, calificativul de „baran” dat uneori politicienilor este destul de elocvent.

De-ai casei înseamnă ca cei ce formează această falsă elită sunt doar şi doar exponenţii intereselor străine. Această „elită” este educată şi crescută în spiritul intereselor străine, este dependentă direct de acele interese străine şi fac tot ceea ce le cere cei din spatele lor.

De multe ori, ei nici nu ştiu căror interese servesc, asemeni respectivului berbec. Însă, fac acest lucru fiindcă aşa au fost învăţaţi.  Exemple de asemenea elite avem cu duiumul: majoritatea intelectualilor din perioada iluministă şi pînă azi, marea majoritate a clasei politice de la 1848 şi pînă azi. Aceşti politicieni şi intelectuali, fie că conştient, fie că inconştient, au jucat rolul berbecului de la abator, ducînd acest popor liniştit spre moarte… scuze, spre democraţie şi drepturi fundamentale.

Iar din cîte cunoaştem din istorie, poporul nostru s-a liniştit asemeni acelor oi. S-a relaxat, fiind asigurat de politicieni că totul este bine. Prin această relaxare a poporului nostru, a fost posibil ca marile mîrşăvii pe care le-au experimentat occidentalii asupra noastră să treacă neobservate. Astfel, s-a ajuns ca statul actual aşa-zis „român” să aibă unul dintre cele mai antiromâneşti cod de legi, iar românii să salute democratizarea ţării…

Acel procedeu al înlăturării berbecului prin „apucarea de coarne” este reprezentat în istorie de marile revoluţii. În urma unor aşa-zise neînţelegeri politice, mulţi dintre cei care au jucat rolul berbecului au fost scoşi pe uşa din dos, pentru că deja pentru popor se pregăteau rele şi mai mari.

De exemplu: abdicarea lui Al. I. Cuza, ieşirea din arena politică a persoanelor ca Titulescu în faţa pericolului de la est, revoluţia din 1989, fuga lui Carol al doilea în 1940 – toate acestea au reprezentat retragerea celor ce mai îniante au slujit oculţilor cu vrednicie, pentru a se trece la următoarea etapă.

Iar, la fel cum la oi carnea devenea mai gustoasă, la fel şi noi – suntem nişte înrobiţi mai tăcuţi azi. Produsul obţinut de fermier a ajuns să fie calitativ, datorită folosirii unei tactici şirete. La fel şi noi, suntem un produs de calitate în mîinile celor ce ţin frîiele lumii la acest moment: suntem braţe de muncă ieftine, suntem o piaţă de desfacere profitabilă, acceptăm cu plăcere orice comromis valoric cu Occidentul, acceptăm modernizarea şi globalizarea ca pe ceva normal, etc.

Această comparaţie pare a fi hazlie la o primă privire. Analizată mai atent, este destul de reală.

Trebuie să recunoaştem: noi suntem oile supuse sacrificării, iar „elitele” noastre nu îndeplinesc alt rol decît acela de a duce acest popor spre sacrificarea numită democratizare.

Apără-ne, Doamne, de aşa o soartă!

Reclame

3 răspunsuri

  1. Pe berbec il cheama Kant 🙂

  2. Şi nu numai.

  3. […] Dînd la o parte faptul că ei vorbesc în limba română (şi aceea modernă) ai impresia să ai în faţă nişte străini. În acest caz, ei se aseamănă berbecii care îşi conduc turma la abator ( https://stefanbolocan.wordpress.com/2010/11/24/politicianul-si-berbecul/). […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: