Spațiul balcanic – istorie

Balcanii reprezintă regiunea geografică din sud-estul Europei, delimitată de Peninsula Balcanică, Munții Balcanici și Marea Neagră și bazinul mediteranean.

Din punct vedere geopolitic, regiunea balcanică reprezintă țările din sud-estul Europei: Grecia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, România, Moldova, Muntenegru, etc.

Spiritual, balcanii reprezintă acea regiune care a moștenit tradiția spiritual-politică a Imperiului Bizantin, remarcîndu-se astfel, prin identitatea comună creștin ortodoxă și prin tradiții foarte asemănătoare.

Putem identifica mai multe etapte istorice comune prin care au trecut popoarele balcanice:

– civilizația tracilor (mileniul III î.e.n. – secolul II î.e.n.), care a lăsat o puternică amprentă asupra specificului popoarelor care au descins din ea.

ocupația romană (secolul II î.e.n. – secolul IV e.n.), perioadă care a cauzat procesele de romanizare și creștinare a popoarelor balcanice.

administrarea politică și duhovnicească a Imperiului Bizantin (secolul IV e.n. – secolele X-XII e.n.), etaptă în care infuența civilizatoare a Constantinopolului a avut urmări benefice asupra popoarelor din Balcani.

– afirmarea primelor voievodate independente (secolele X- XIV), perioadă în care are loc afirmare politică a mai multor formațiuni statele precum: Ţaratul Serbiei, Imperiul Româno-Bulgar, sau Țările Valahe.

cucerirea otomană (secolele XIV-XIX), care s-a remarcat prin ocuparea militară a regiunii de către Imperiul Otoman și transformarea țărilor fie în pașalîcuri (Serbia, Bulgaria, Macedonia), fie în state care recunoșteau suzeranitatea otomanilor (țările române).

afirmarea primelor state moderne (secolul XIX), etapă în care majoritatea popoarelor balcanice s-au eliberat de jugul otoman, constituindu-și propriile state (nu fără implicare străină).

ocupația comunistă (a doua jumătate a secolului XX), perioadă în care statele balcanice (cu excepția Greciei) au intrat în sfera de influență a URSS, fapt care a cauzat degradarea identității naționale a popoarelor balcanice.

tranziția spre nicăieri, care durează de la căderea blocului socialist.

Încercări de unificare a spaţiului balcanic.

După ce influenţa politică a Imperiului Bizantin în zona balcanică se restrînge, apar numeroase formaţiuni statale. În epoca medievală au avut loc mai multe încercări de a unifica popoarele balcanice.

Imperiul româno-bulgar – a existat în secolele XII-XIII. Sub domnia ţarilor din dinastia Asăneştilor, s-a reuşit unificarea teritoriilor Bulgariei, Macedoniei, Dobrogea şi a unor teritorii sîrbeşti şi greceşti. După cucerirea Constantinopolului de către barbarii din Apus, Imperiul româno-bulgar a luptat pentru izgonirea cuceritorilor apuseni.

Ţaratul Serbiei, a reuşit să unifice o mare parte a balcanilor sub conducerea lui Ştefan Duşan. În componenţa ţaratului Sîrb intra, la mijlocul secolului XIV, Serbia, Grecia, Albania, Bosnia, Muntenegru şi o parte a Bulgariei.

În secolul XIX şi începutul secolului XX au loc mai multe încercări de formare a unei Federaţii Balcanice. Încercările au aparţinut forţelor socialiste din statelele nou-formate din Europa de sud-est. Au avut loc conferinţe regionale în anii 1894, 1909, 1915, cu scopul formării unei federaţii balcanice. Deşi au fost întreprinşi paşi importanţi în acest sens, obiecivul aşa şi nu a mai fost atins.

Au fost încercări şi din partea Kominternului de a uni Balcanii sub influenţa sa. Dat fiind că majoritatea partidelor comuniste din ţările balcanice au fost scoase în afara legii, proiectul sovietic de unificare a sud-estului Europei a eşuat.

În 1934 la Atena a fost formată Înţelegerea Balcanică,  alianţă care îşi propunea colaborarea în domeniul politic, economic şi militar a statelor semnatare (Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia). Din cauza contextului geopolitic nefavorabil (începutul celui de-al doilea război mondial). alianţa nu a reuşit să-şi îndeplinească obiectivele.

Crearea statului iugoslav în secolul XX a reprezentant de asemenea o încercare de unificare a spaţiului balcanic. Proiectul a eşuat din cauza componeţei etnic-religioase pestriţe a statului iugoslav, format din popoare ortodoxe, musulmane şi catolice.

În prezent, regiunea balcanică continuă să fie instabilă. Conflictele etnice nu s-au sfîrşit (şi nici nu se vor sfîrşi curînd, din cauza influenţei occidentului), criza politică continuă de peste 20 de ani, iar economia ţărilor balcanice nu rezistă concurenţei „libere” cu globalizarea. Ţări precum Grecia, România şi Bulgaria au aderat practic forţat la birocratica Uniune Europeană, iar consecinţele economice şi identitare nu au întîrziat să apară. Serbia, Croaţia, Macedonia şi Muntenegru la fel îşi manifestă interesul de a adera la UE.

Relaţiile de colaborare dintre ţările balcanice sunt destul de slabe, iar identitatea popoarelor ortodoxe din zonă este în continuă degradare.

În această ordine de idei, putem constata că regiunea balcanică are o istorie zbuciumată, cauzată fie de dezbinarea popoarelor care locuiesc în acest teritoriu, fie de poziţia geopolitică nefavorabilă, la intersecţia intereselor marilor puteri din Apus sau Răsărit.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: