Identitatea noastră nu este în monumente

iyeaMare isterie şi cu monumentele estea istorice. Care ar fi scopul acestei tendinţe? Merită de aruncat banii enormi pe restabilirea unor cocioabe? Sau, ce ar fi mai bine: să construim noi obiective arhitecturale care să fie apreciate de urmaşi, sau să facem proteste contra dărîmării unui sărai de două veacuri care nu aduce nici un folos?

Cei mai mulţi fac vînt pe această temă deoarece socot că dacă s-ar reface construcţiile arhitecturale din sec. XIX, am putea atrage pe viitor mai mulţi turişti şi bani în buget. Haideţi atunci să dezvoltăm şi turismul sexual, aceasta la fel ar aduce venituri considerabile în unele condiţii… Unicul model de „turism” benefic este pelerinajul, adică prezentarea identităţii noastre spirituale în faţa străinilor. Dacă străinii vor să viziteze ţara asta, lasă să o facă, dar să ne prezentăm în faţa lor ca oameni serioşi, demni, nu ca afacerişti care îşi vînd identitatea pentru un procent în plus de venit. Banii se pot face altfel, cinstit şi onorabil, nu prin traficarea trecutului nostru.

Alt aspect este duhul în care se face „protejarea unui monument istoric”. Referitor la unele biserici vechi, aflate în stare avansată de degradare, pionierii retro-ului arhitectural aduc ca argument doar simpla importanţă arhitecturală a construcţiei respective şi îi doare în cot de importanţa sa spirituală, duhovnicească. La fel şi cu majoritatea cocioabelor de prin centrul Chişinăului, care în trecut au fost în marea lor parte locuite de jidanii care subjugau populaţa locală şi o otrăveau cu rachiu contrafăcut. Aceiaşi pionieri aduc ca argument doar „frumuseţea” acestor căsuţe, importanţa lor istorică. Pentru un român de treabă, casele respective din centrul Chişinăului în care au locuit generaţii de jidani vrăjmaşi, nu au absolut nici o importanţă istorică. În acele case au locuit nişte posedaţi care au distrus prin rachiu şi comerţul cu alte otrăvuri demnitatea acestui popor? Despre ce fel de importanţă istorică poate fi vorba? Citește în continuare

Anunțuri

O societate marxistă

Cu toate că de 20 de ani nu mai este sub influenţa directă a ateismului,  mentalitatea noastră socială încă se află cub influenţa celor 5 decenii de comunism.

Acest lucru îl putem observa din atitudinea pe care o au majoritatea cetăţenilor faţă de cler. De cele mai multe ori observăm o atitudine antipatică şi batjocoritoare. Acest tip de atitudine needucată este o moştenire a revoluţiei franceze şi a întregului proces de modernizare care a urmat-o. Fabulele, satirele şi alte glume în care se iau peste picior preoţii în special şi Biserica în general, sunt produsul acestui nou tip de mentalitate – modernizat, occidentalizat, cosmopolist, liberal. Este vorba de atitudinea pe care au avut-o toţi revoluţionarii de stînga de la 1789 încoace, fie că e vorba de Voltaire, Montesquieu, Kogălniceanu, Cuza, Lenin sau Kotovski.

Criticarea peste măsură a preoţilor şi batjocorirea lor este o atitudine de neîntîlnit şi de neconceput pentru poporul nostru. Populaţia rurală românească, încă de la formarea poporului român, a recunoscut în personalitatea preotului o autoritate socială şi duhovnicească importantă. La fel a fost şi în cazul domnitorilor români, marea majoritate a cărora au colaborat deschis şi fructuos cu Biserica şi cu preoţii: au ctitorit Biserici şi Mănăstiri, au deschis şcoli pe lîngă locaşurile de cult, au făcut donaţii importante pentru instituţiile ecleziastice din ţară şi  de peste hotare.

Nu trebuie să uităm importanţa colosală pe care au jucat-o unele feţe bisericeşti în afirmarea culturii româneşti în evul mediu: Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei, Mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei sau Mitropolitul Petru Movilă al Kievului.   Citește în continuare

Oameni uitaţi

Ceea ce se întîmplă astăzi în lumea satului este tragic. Procesul de distrugere al poporului nostru a ajuns practic la una din etapele sale finale.

După cîteva săptămîni petrecute în localitatea Lăpuşna, cîndva important tîrg din Basarabia, pot spune cu siguranţă că în acest ritm, murim ca popor.

Desigur că situaţia din acest sat din raionul Hînceşti nu oglindeşte cel mai bine situaţia din întreaga ţară, însă la general, situaţia este asemănătoare.

Majoritatea oamenilor gospodari au plecat prin ţări străine, fiindcă acest stat care nu le aparţine i-a adus la limita existenţei. Din cei plecaţi, mulţi nu se mai întorc. O mică parte se întoarce doar pentru a petrece puţin timp în locurile natale. Şi doar puţini se mai întorc pentru a-şi croi aici un viitor.

Cei care au rămas pe loc, s-au distrus. Fie au sărăcit încît cu greu pot pune ceva pe masă. Fie au fost părăsiţi de femei, înecîndu-şi amarul în băutură.

Sunt cazuri de bărbaţi care în trecut au fost muncitori, dar după ce au fost părăsiţi de femeie şi copii, au devenit alcoolici, netrebnici. Unii nu sunt decît palide umbre de 45 kg. ale gospodarilor de odinioară.

În sezonul cald se vinde şi „vin” produs din amestecarea spirtului cu ceea ce rămîne din spălatul butoaielor. Iar lumea îl cumpără cu 10 lei pentru un litru.

Nu puţini au deja picioarele şi mîinile corjite de băutură. Alţii, la 43 de ani par mai bătrîni decît gospodari de 70 de ani. Citește în continuare

Actiune de caritate pentru Olguta!

Un copilaș nou-născut cu numele Olga (Gabriela Țurcanu în documente) are nevoie de ajutorul nostru.
Ea are doar 3 luni şi suferă de o malformaţie cardiacă congenitală complexă: MCC. Originea anormală a ramurei arterei pulmonare drepte din aortă. Hipertensiune pulmonară avansată. IC NYHA IV.

Tratamentul ei e posibil DOAR peste hotarele ţării.

Avem puţin timp!

Pînă la 10 iunie trebuie să fie operată!

Sînt nevoie de mulţi bani (medicii din Kiev au precizat suma de 12.000 euro)

Ajutaţi cum puteţi.

Ne puteţi contacta la numerele de telefon: 068059984 Natalia, 069592471 Ana – mama Olgăi.

Rugăm pe cei care administrează bloguri şi site-uri să răspîndească mesajul!

Vă mulţumesc! Domnul să vă aibă în pază!

Contul în lei (MDL)
BANCA DE ECONOMII S.A.
Filiala nr. 7 Călăraşi
c/f 1003600002549
bic BECOMD2X607
contul: 28093074983
nr. cont 644185
destinaţia plăţii: pentru Ţurcan Ana

Contul în dolari SUA ($)
BANCA DE ECONOMII S.A.
Filiala nr. 7 Călăraşi
c/f 1003600002549
bic BECOMD2X607
contul: 28092078401
nr. contului 589
destinaţia plăţii: pentru Ţurcan Ana

Contul în euro (€)
BANCA DE ECONOMII S.A.
Filiala nr. 7 Călăraşi
c/f 1003600002549
bic BECOMD2X607
contul: 28098079781
nr. contului 584
destinaţia plăţii: pentru Ţurcan Ana


Eminescu despre reforma agrară

Odată cu formarea statului român de sorginte modernă în 1859, are loc implementarea unor reforme cu caracter politic, economic, social şi administrativ, în stare să pregătească terenul pentru dezastrul general care avea să lovească poporul român în următorii ani.

Mihai Eminescu, pentru unii cunoscut ca un poet romantic, iar pentru alţii ca puternic gazetar conservator şi apărător al interesului naţional a fost printre puţinii care a avut curajul să arate defectele şi urmările negative ale implementării unor reforme de tip occidental într-un spaţiu valoric diferit, cum este cel est-răsăritean.

În cele ce urmează, voi publica fragmente dintr-un articol scris la 21 iunie 1879 în ziarul „Timpul”, în care Mihai Eminescu critică cu argumente solide reforma agrară şi codul civil.

„(…) Între variile schimbări care s-au săvîrşit în România de la 1859 în ordinea publică şi privată e şi libertatea absolută consacrată pentru creditor prin noul cod civil de a-şi stipula pentru lucrurile date foloase de orice fel şi nelimitate. 

Esperienţele s-au făcut, efectele s-au produs, – şi ne putem întreba care a fost influenţa acelei libertăţi pentru locuitorul de la ţară, pentru meseriaş, pentru comerciant şi ce eserciţiu a făcut speculantul de acea libertate.  Şi mai întîi să vedem efectele produse asupra locuitorilor de la ţară (…).

Prin legea de la 1864 sătenii au fost emancipaţi de clacă şi de dijmă. Pe lîngă libertate li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei mici părţi de pămînt pentru arătură şi fînaţ, pentru care însă ei sunt obligaţi a plăti o anuitate de despăgubire.  Citește în continuare

Uniforme în școli

Una din problemele relativ noi care persistă în sistemul actual de învățămînt este cea a vestimentației. În ce constă această problemă?

Nu există o regulă care să impună un anumit model vestimentar pentru elevi și studenți.

Prin urmare, în dependență de resurse financiare și fantezie, elevii încearcă toate modelele vestimentare posibile. Unii nu se îngrijesc prea mult de aspectul lor exterior, provocînd situații neplăcute celor din jurul lor (fenomen care se manifestă mai mult în școlile occidentale, unde elevii cu înclinații non-conformiste sau revoluționare abordează un stil vestimentar nepotrivit unei instituții de învățămînt).

În schimb, alți elevi sau studenți (mai ales fetele) acordă o atenție deosebită și chiar excesivă aspectului lor exterior. Nu se ține cont de faptul că în toate trebuie să existe o limită, iar de multe ori, elevii și chiar profesorii își pierd concentrația asupra orelor din cauza aspectului ispititor al unora din fete.

Apar în acest caz, mai multe probleme:

1. Elevii/studenții simpli sau modești, care frecventează lecțiile pentru menirea lor – căpătarea unor cunoștințe – se simt deseori distrași de la ore. În loc ca atenția lor să fie îndreptată spre însușirea materialului predat de profesor, nu de puține ori ei sunt abătuți fie de niște picioare în proporție de 90% dezbrăcate, fie de niște pantaloni de ultimă modă, care nu fac decît să dezbrace o fată, fie de niște tocuri de o schioapă jumătate

2. Elevii din familiile defavorizate se simt în mod evident marginalizați. Deși depun eforturi financiare mari pentru a-și cumpăra haine cît de cît decente pentru liceu sau universitate, oricum de vor simți inferiori celor ce se îmbracă de la magazine de firmă. În mod indirect și reușita elevilor săraci este  mai mică.  Citește în continuare

Revenirea la forma tradiţională a şcolii

Şcoala noastră, dacă dorim să aducă rezultate bune, trebuie readusă la forma ei tradiţională.

În ce constă aceasta?

Mai întîi vă prezint o situaţie paralelă din lumea necuvîntătoarelor, pentru a înţelege mai bine contextul:

„Avem exemplul cu puiul de găină care a crescut alături de un cîrd de răţuşte, exemplu pe care-l voi reproduce din memorie: „Din prima zi de viaţă, un pui de găină a fost schimbat la o raţă care avea cîteva răţuşte, de asemenea abia ieşite din ou. Totul a decurs bine în primele săptămîni de coexistenţă. Puiul s-a încardat foarte bine în modul de viaţă al răţuştelor cu puf. Mîncau aceeaşi mîncare şi se încălzeau sub aripa aceleaşi mame. Şi această situaţie relativ bună a continuat pînă într-o zi… Răţuştelor deja le căzuse puful, locul căruia a fost luat de pene. Acesta este timpul cînd deja raţa trebuie să-ţi înveţe ordaslele arta înotului.

Şi a sărit raţa în iaz. Răţuştele după ea, cîte una, încetul cu încetul. La început mai timid, dar s-au adaptat rapid. Dar iată că puişorul nostru ezita să facă acest pas. În cele din urmă s-a aruncat în iaz, crezînd că se va deprinde asemeni răţuştelor.

Dar, din păcate, nefiind dotat cu pene dese şi membre inferioare plate, s-a dus la fund peste cîteva clipe.

Şi a murit…”

Cam aceeaşi este situaţia din sistemul de învăţămînt socialist de azi. Băieţii şi fetele laolaltă, sunt crescuţi în clase în care predau atît profesori, cît şi profesoare. Nu se pune accent mai deloc pe caracterul de gen al elevului, iar asta are efecte grave pentru dezvoltarea personalităţii sale. La fel ca puiul din exemplul de mai sus, ei sunt crescuţi în spirit străin rostului lor în acestă societate. Şi prin urmare, să nu ne mirăm că mulţi din maturii de azi, îşi încurcă funcţia socială – bărbaţii au grijă de copii, iar femeile îşi lustriesc cariera.  Citește în continuare