Politicianul şi berbecul

În procesul de ucidere a animalelor la abator, fermierii folosesc o tactică specială:

Oile (de exemplu) sunt aduse în imediata apropierea a camerei unde urmează a fi sacrificate. Pentru moment, ele încep să se neliniştească şi nu-şi găsesc locul, dat fiind că animalele are un simţ puternic de presimţire. Cu toate că ele nu sunt încă ameninţate, şi nici nu sunt urme de sînge primprejur, ele devin agitate, iar în cazul în care vor fi tăiate imediat, există riscul sîngele să persiste în carne, iar carnea să nu fie tocmai gustoasă.

În scopul relaxării animalelor, înainte de a fi trecute prin cuţit se aduce un berbec special. El este „de-al casei„. Oile îl vor vedea liniştit şi sigur, şi vor deveni, la rîndu-le liniştite. Acest berbec se îndreaptă direct spre trecătoarea de unde începe camera de ucidere a animalelor, ştiindu-şi deja prea bine treaba pe care o are de îndeplinit. În acest timp, oile îl urmează, fiindcă el a devenit o „elită” pentru ele.

În ultimul moment, berbecul este „apucat de coarne” şi înlăturat. Iar oile, care pînă atunci se relaxaseră şi nu se mai simţeau ameninţate, sunt „trecute” rapid prin cuţit. Prin urmare, carnea lor este mai gustoasă, fiindcă tensiunea sanguină le-a scăzut în timpul „relaxării” lor.

Acest exemplu nu este altceva decît diminutivul nimicirii (fizice sau trupeşti) a unui popor. Exact aceeaşi tactică este folosită şi în cazul în care se doreşte ca deznaţionalizarea unui neam să aibă loc „fără zgomote”. Citește în continuare

Anunțuri

Ce-i cu asta?

Şi am promis să nu mai discut despre politicieni, politică, partide, alegeri, etc. Acest circ, este atît de mîrşav şi respinător, încît nu poţi să-l accepţi. Nu o dată m-am convins de acest lucru. Iar, odată convins, nici nu vrei să mai auzi de circul numit politică. Sunt lucruri mult mai importante pe lumea asta, care merită o mai mare atenţie decît politica.

Dar, iată că nu te poţi abţine. Este cam greu să  te abţii cînd vezi că demegogia politică depăşeşte deja orice limită, şi prin urmare, trebuie să urmeze o „descărcare”.

Cred că nu sunt singurul care am rămas „cu gura căscată” văzîndu-l pe Mihai Ghimpu „rupîndu-se” în discoteca de la Ialoveni. Ce impresie poţi să-ţi faci atunci cînd vezi un politician cu aspiraţii de preşedinte „sfărîmîndu-se” alături de tineretul distrus al ţării? Desigur că una amară.

Sincer să fiu, dacă nu ştiam că bătrînul care dansează în această înregistrare este Mihai Ghimpu, avea să întreb „ce-i cu alcoolicul ista”? Nu de alta, însă prin ceea ce a făcut, devine un concurent serios pentru cei mai alcoolici şi decăzuţi oameni din ţara aceasta. Cei care vor citi articolul dat, şi provin din mediul rural, îşi vor aduce aminte imediat că mai în fiecare sat este cîte un alcoolic care se dă la asemenea „show”-uri. La noi în sat, era unul „Sănea” (să-i fie ţărîna uşoară) care, cînd îşi umfla nările, mai intra prin discotecă şi dansa asemenea lui Ghimpu. Şi tot aşa, nu se uita că cîntă Michael Jackson, şi că în jurul lui sunt copii, dar dansa de „rupea” pămîntul. Iar fetele din jurul său nu de dădeau în lături – fix ca în cazul lui Ghimpu. Citește în continuare

Îndoctrinare în spiritul democraţiei

Generaţia actuală este îndoctrinată în spiritul democraţiei, parlamentarismului şi multiculturalismului. La fel cum în perioada sovietică în şcoală se învăţa doar ceea ce convenea regimului comunist, astăzi învăţăm doar ceea ce convine regimului democratic. Spre exemplu, la examenul de bacalaureat la limba franceză din acest an, s-a oferit un text în care se vorbea despre rolul Consiliului Europei în educarea tineretului în spiritul democraţiei. Altfel spus, se încearcă îndoctrinarea noii generaţii după bunul plac al unui sistem corupt, cum este democraţia. Voi traduce careva fragmente din franceză pentru a vă convinge de ideile mincinoase cu care sunt crescuţi elevii în şcoli.

Consiliul Europei oferă tinerilor europeni şansa de a călători şi desoperi alte culturi de pe continent. De asemenea, el încurajează tinerii dă participe la viaţa politică şi democratică din ţările lor. Tinerii săraci pot călători gratuit în grupuri pentru a descoperi şi a înţelege mai bine felul în care se trăieşte în alte ţări. Citește în continuare

Consumatorismul – o formă fără fond

Care este omul tipic al zilelor noastre? Desigur că consumatorul docil. Unde nu te întorci vezi numai indivizi care sunt într-o continuă goană după „bine”.  Consumatorul docil este produsul direct al societăţii de consum. Este poate, ultimul stadiu de degradare morală şi identitară la care poate ajunge o fiinţă umană. Liberalismul economic, anume aceasta şi îşi propune să realizeze: o societate de „liberi” consumatori, lipsită de identitate şi într-o continuă căutare de produse numai bune de consumat.

        Tindem spre o societate globală, iar acest lucru se observă cel mai mult în politica socială, promovată de majoritatea statelor. Gradul de exploatare economică din întreaga lume, la momentul actual este de neimaginat. În faţa acestei politici, bine gîndite de nişte oarecare „filantropi”, noi apărem ca nişte prăzi uşoare. Citește în continuare