Stîngismul – învechit şi periculos deopotrivă

Constatăm că majoritatea forţelor actuale adoptă poziţii internaţionaliste, şi doar foarte puţine forţe, şi acelea slabe, se situează pe poziţii conservatoare. Dacă există atîta stîngism în societatea noastră, de ce nu ar exista şi conservatorism?

De 20 de ani încoace, se observă un proces îngrijorător: ideologia de stînga cîştigă tot mai mult teritoriu în mentalitatea oamenilor şi în relaţiile sociale, în timp de conservatorismul practic dispare. Să vedem, cît este de priculos acest lucru:

Stîngismul se referă la modul de gîndire internaţionalist. Este o ideologie, un fel de a fi, care nu ţine seama de realităţile spirituale şi etnice din jur. Stîngismul se axează pe materialism şi relaţii capitaliste, iar valorile umane sunt tratate de pe poziţii relativiste.

Cel care doreşte integrarea în spaţiul „valoric” european este un stîngist. La fel şi cel care apreciază „bogata diversitate a culturilor lumii şi a felurilor de a fi”. Cel  care este în stare să renunţe le identitate de dragul liberei circulaţii prin Europa, la fel este un stîngist. Chiar şi cel care îşi calcă în picioare tradiţia şi eroii de frica de a u fi numit „habotnic şi înapoiat”, la fel este un stîngist.

Cît nu ar fi de uimitor, de după 91 încoace, prototipul de om pe care l-a creat societatea noastră este în proporţie de 99% stîngist. Se pare că comunismul încă nu a căzut.  Citește în continuare

Anunțuri

Ecumenismul – o schizofrenie sufletească (II)

Ca exemplu de rătăcire în spirit ecumenist, putem aduce manifestările din vara lui 1998 de la Vulcana-Băi, judeţul Tîrgovişte, cînd mesajul răspîndit a fost următorul: „Ecumenismul este religia secolului XXI, este o religie a speranţei. Nu dorim decît o religie cu chip sustras dogmelor, un chip viu şi convingător…”

Un alt eveniment, care constituie o ruşine pentru noi, românii este Conferinţa Mondială a Religiilor Lumii pentru Pace, care a avut loc la Bucureşti, în acelaşi 1998. Atunci chiar s-a aprins un „foc sacru” împreună cu schizmaticii şi păgînii, şi mai mult, chiar s-au ţinut rugăciuni împreună atît cu eterortodocşii, cît şi reprezentanţi ai cultelor păgîne asiatice.

Nici nu mai face să amintim despre slujirea împreună a Patriarhului Teoctist cu Papa Ioan Paul al II-lea, în 1999, fapt ce contravine învăţăturii creştine. De asemenea, este un lucru grav participarea activă a majorităţii patriarhilor ortodocşi la reuniunile ecumeniste ale CMB.

Sau, ce să mai spunem despre recenta întîmplare, cînd în la Constatinopol, în timpul unei slujbe, Papa de la Roma a fost pomenit ca episcop creştin? Citește în continuare

Ecumenismul – o schizofrenie sufletescă

Pe zi ce trece, ecumenismul ne sufocă din ce în ce mai mult.Această „pan-erezie”, cum o numeşte părintele Iustin Popovici, reprezintă un instrument de luptă contra Ortodoxiei, şi este folosit cu prisosinţă de către duşmanii dreptei credinţe. Ecumenismul este o schizofrenie teologică, o rabie a sufletului. Mesajul şi menirea ecumenismului are ca scop clar distrugerea Ortodoxiei. Contra acestui fenomen noi trebuie să luptăm cu bărbăţie şi îndîrjire, şi nicidecum să promovăm „iubirea aproapelui”. În acest caz, cînd cineva îşi bate joc de noi în cel mai josnic mod, murdărindu-ne credinţa şi amestecînd-o cu fel de fel de erezii, răspunsul nostru trebuie să fie ferm şi neclintit: ecumenismul este erezia-ereziilor, şi noi îl respingem cu toate puterile.

În această situaţie, cred că spusele lui părintelui Iustin Popovici trebuie să exprime poziţia noastră comună contra ecumenismului: „Ecumenismul este numele comun al falşilor creştini şi al falselor biserici din Europa Occidentală – aceasta fiind erezia ereziilor.” Citește în continuare

De ce liberaştii nu vor religie în şcoli?

Sîmbăta trecută în centrul Chişinăului a avut loc o amplă manifestaţie pentru susţinerea predării ortodoxiei în şcoli. La ea au participat cîteva mii de manifestanţii din tot cuprinsul ţării. Majoritatea au fost preoţi, oameni în vîrstă dar şi tineri.

        Această manifestaţie s-a deosebit întru totul de propagandele politice facute de partidele trădătoare de ţară. În loc de lozinci de genul „Vrem în UE” au fost prezente cruci, steaguri şi alte simboluri creştine. După ce, centrul capitalei devenise un loc de paradă pentru steaguri europene, pentru lozinci anti-ortodoxe, etc. sîmbătă a mai semănat a capitală a unui popor creştin. Citește în continuare