Despre rolul educaţiei creştine

copii creştiniSunt oameni care încă-şi pun întrebări cu privire la necesitatea educaţiei religioase pentru copii. Pornind de la unele convingeri filosofice agnostice, aceştia dintîi încearcă să ne convingă că copiilor nu trebuie să li se impună vreo religie, că copiii singuri trebuie să-şi aleagă credinţa pe care o vor urma.

Aceste idei sunt valabile pentru comunităţile, popoarele sinucigaşe. Noi însă, ca parte a unui popor născut creştin, avem dreptul şi datoria să nu fim de acord cu agnosticii. Noi, ca români cărora ne pasă de viitorul neamului acestuia trebuie să conştientizăm rolul imens pe care îl joacă educaţia creştină pentru un copil.

Copiii de azi sunt ostaşii, preoţii sau muncitorii de mîine. În dependenţă de educaţia pe care o vor primi, ei fie vor fi români demni, fie vor fi trădători. Educînd copiii în spiritul creştin, peste o generaţie vom avea conducători iubitori de ţară, muncitori cinstiţi, preoţi vrednici şi cu frică de Dumnezeu şi ostaşi mereu gata de luptă pentru apărarea neamului.
În schimb, educarea generaţiei de azi în spiritul libertinajului de sorginte postmodenistă, ne va aduce un viitor sumbru. Conducătorii de mîine vor fi laşi, trădători de ţară, corupţi. Preoţii de mîine vor conduce cu indiferenţă turma lui Hristos, iar ţara na va mai fi apărată de nimeni.

Să lăsăm însă faptele să vorbească. Mai jos este prefaţa lui Ioan Ianolide din cartea sa Citește în continuare

Verticalism


„Cred
(în viitorul acestui neam). Păi de asta am şi suferit.

(Petre Ţuţea)

Observăm că în ultimul timp, poporul nostru are tot mai puţină şi mai puţină verticalitate. Români cu verticalitate, „coloane vertebrale” nu găseşti decît foarte rar. Dar şi aceia, fie că sunt marginalizaţi, fie că sunt întemniţaţi, fie că mor de tineri. Iar toate aceste lucruri se petrec în timpuri în care suntem invadaţi de modernism, şi avem nevoie de o elită a neamului.

Românii cu „coloane” nu trebuiesc căutaţi prin manualele moderne de istorie sau literatură română. În acele manuale destinate producerii electoratului consumist, aproape numai figuri de români lipsiţi de verticalitate: Al. I. Cuza, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Carol II, Nicolae Titulescu, etc.

Adevăraţii români, cei cu verticalitate, vor fi mai uşor de găsit prin manuale şcolare, prin ziare sau televiziuni. Cu unele excepţii, aceştia sunt marginalizaţi pentru că nu corespund orientării statului, sunt ucişi şi îngropaţi sub tone de beton sau sunt aruncaţi în temniţe. Foarte puţini dintre ei au ajuns ştiuţi şi apreciaţi (Ştefan Cel Mare, Constantin Brîncoveanu, Mihai Eminescu). Dar chiar şi aşa, nouă, celor sortiţi occidentalizării ni de prezintă doar aspectul „corect politic” al acestor persoane (că de altfel, de ce ni se predă atîta pozie din Eminescu, iar despre opera sa politică se tace?).

Însă, marea majoritate a românilor adevăraţi, după cum am mai spus, sunt daţi uitării. Unul dintre ei este fără îndoială Petre Ţuţea, cel de la moartea căruia se împlinesc 19 ani. Citește în continuare

Politicianul şi berbecul

În procesul de ucidere a animalelor la abator, fermierii folosesc o tactică specială:

Oile (de exemplu) sunt aduse în imediata apropierea a camerei unde urmează a fi sacrificate. Pentru moment, ele încep să se neliniştească şi nu-şi găsesc locul, dat fiind că animalele are un simţ puternic de presimţire. Cu toate că ele nu sunt încă ameninţate, şi nici nu sunt urme de sînge primprejur, ele devin agitate, iar în cazul în care vor fi tăiate imediat, există riscul sîngele să persiste în carne, iar carnea să nu fie tocmai gustoasă.

În scopul relaxării animalelor, înainte de a fi trecute prin cuţit se aduce un berbec special. El este „de-al casei„. Oile îl vor vedea liniştit şi sigur, şi vor deveni, la rîndu-le liniştite. Acest berbec se îndreaptă direct spre trecătoarea de unde începe camera de ucidere a animalelor, ştiindu-şi deja prea bine treaba pe care o are de îndeplinit. În acest timp, oile îl urmează, fiindcă el a devenit o „elită” pentru ele.

În ultimul moment, berbecul este „apucat de coarne” şi înlăturat. Iar oile, care pînă atunci se relaxaseră şi nu se mai simţeau ameninţate, sunt „trecute” rapid prin cuţit. Prin urmare, carnea lor este mai gustoasă, fiindcă tensiunea sanguină le-a scăzut în timpul „relaxării” lor.

Acest exemplu nu este altceva decît diminutivul nimicirii (fizice sau trupeşti) a unui popor. Exact aceeaşi tactică este folosită şi în cazul în care se doreşte ca deznaţionalizarea unui neam să aibă loc „fără zgomote”. Citește în continuare