Politicianul şi berbecul

În procesul de ucidere a animalelor la abator, fermierii folosesc o tactică specială:

Oile (de exemplu) sunt aduse în imediata apropierea a camerei unde urmează a fi sacrificate. Pentru moment, ele încep să se neliniştească şi nu-şi găsesc locul, dat fiind că animalele are un simţ puternic de presimţire. Cu toate că ele nu sunt încă ameninţate, şi nici nu sunt urme de sînge primprejur, ele devin agitate, iar în cazul în care vor fi tăiate imediat, există riscul sîngele să persiste în carne, iar carnea să nu fie tocmai gustoasă.

În scopul relaxării animalelor, înainte de a fi trecute prin cuţit se aduce un berbec special. El este „de-al casei„. Oile îl vor vedea liniştit şi sigur, şi vor deveni, la rîndu-le liniştite. Acest berbec se îndreaptă direct spre trecătoarea de unde începe camera de ucidere a animalelor, ştiindu-şi deja prea bine treaba pe care o are de îndeplinit. În acest timp, oile îl urmează, fiindcă el a devenit o „elită” pentru ele.

În ultimul moment, berbecul este „apucat de coarne” şi înlăturat. Iar oile, care pînă atunci se relaxaseră şi nu se mai simţeau ameninţate, sunt „trecute” rapid prin cuţit. Prin urmare, carnea lor este mai gustoasă, fiindcă tensiunea sanguină le-a scăzut în timpul „relaxării” lor.

Acest exemplu nu este altceva decît diminutivul nimicirii (fizice sau trupeşti) a unui popor. Exact aceeaşi tactică este folosită şi în cazul în care se doreşte ca deznaţionalizarea unui neam să aibă loc „fără zgomote”. Citește în continuare

Reclame