Dominique Venner ne-a părăsit. Mesajul său de adio.

dominique-venner-500x261Marele istoric şi eseist Dominique Venner şi-a dat sufletul, marţi, 21 mai, lîngă Catedrala „Notre Dame” din Paris, loc important al istoriei multimilenare al Franţei şi al Europei. Oferim mai jos textul unde el explică „raţiunile” acestei morţi voluntare. Deşi nu face referire directă la cauza sinuciderii, este uşor de observat că gestul său reprezintă un protest contra agendei guvernului socialist francez de distrugere a poporului francez prin promovarea relaţiilor homosexuale.

Declaraţia lui Dominique Venner

„Sunt sănătos trupeşte şi spiritual şi sunt copleşit de iubire pentru soţia mea şi pentru copiii mei. Iubesc viaţa, şi nu aştept nimic de dincolo, înafară de perpetuarea rasei şi a sufletului meu.

Totuşi, în seara acestei vieţi, eu mă simt nevoit să reacţionez cît timp mai am puteri, în faţa pericolelor imense ce stau în faţa patriei mele franceze şi europene. Cred că este necesar să mă sacrific pentru a rupe somnul letargic care ne copleşeşte. În semn de protest, eu îmi ofer ceea ce-mi rămîne din această viaţă. Aleg un loc de o înaltă simbolistică – Catedrala „Notre Dame” din Paris, pe care o respect şi o admir şi care a fost edificată de geniile înaintaşilor mei.

În timp ce atîţia oameni se transformă în sclavi ai propriilor interese, gestul meu vine să aducă un exemplu de voinţă. Îmi dau moartea cu intenţia de a trezi conştiinţele adormite. Eu vin să protestez contra acestui mare pericol. Eu protestez contra acestei otrăvi sufleteşti şi contra patimilor individuale, care vin să distrugă valorile noastre identitare – inclusiv familia, soclu intim al civilizaţiei noastre multimilenare.  În timp ce apăr identitatea tuturor popoarelor la ele acasă, mă răscol de asemenea împotriva crimei care vizează înlocuirea populațiilor noastre. Citește în continuare

Anunțuri

O societate marxistă

Cu toate că de 20 de ani nu mai este sub influenţa directă a ateismului,  mentalitatea noastră socială încă se află cub influenţa celor 5 decenii de comunism.

Acest lucru îl putem observa din atitudinea pe care o au majoritatea cetăţenilor faţă de cler. De cele mai multe ori observăm o atitudine antipatică şi batjocoritoare. Acest tip de atitudine needucată este o moştenire a revoluţiei franceze şi a întregului proces de modernizare care a urmat-o. Fabulele, satirele şi alte glume în care se iau peste picior preoţii în special şi Biserica în general, sunt produsul acestui nou tip de mentalitate – modernizat, occidentalizat, cosmopolist, liberal. Este vorba de atitudinea pe care au avut-o toţi revoluţionarii de stînga de la 1789 încoace, fie că e vorba de Voltaire, Montesquieu, Kogălniceanu, Cuza, Lenin sau Kotovski.

Criticarea peste măsură a preoţilor şi batjocorirea lor este o atitudine de neîntîlnit şi de neconceput pentru poporul nostru. Populaţia rurală românească, încă de la formarea poporului român, a recunoscut în personalitatea preotului o autoritate socială şi duhovnicească importantă. La fel a fost şi în cazul domnitorilor români, marea majoritate a cărora au colaborat deschis şi fructuos cu Biserica şi cu preoţii: au ctitorit Biserici şi Mănăstiri, au deschis şcoli pe lîngă locaşurile de cult, au făcut donaţii importante pentru instituţiile ecleziastice din ţară şi  de peste hotare.

Nu trebuie să uităm importanţa colosală pe care au jucat-o unele feţe bisericeşti în afirmarea culturii româneşti în evul mediu: Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei, Mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei sau Mitropolitul Petru Movilă al Kievului.   Citește în continuare

Unabomber: război lumii acesteia

Theodore John Kaczynski pare să fie uitat de societatea de azi, mereu aflată într-o goană nebună după progres.  Nu este nimic de mirare, dacă luăm în considerare uriaşa forţă mediatică a societăţii tehnoglobaliste actuale şi baricada antitehnologică de pe care a luptat matematicianul de origine poloneză.

După cum era de aşteptat, numele acestui geniu în matematică care a ales apoi să lupte singur contra sistemului, a fost acoperit cu un strat gros de informaţie inutilă, pentru a fi uitat.  De parcă aceasta nu ar fi de ajuns,  majoritatea formatorilor de opinie (începînd cu marile trusturi informaţionale şi terminînd cu simpli bloggeri) scot în evidenţă doar latura violentă a lui Unabomber – crime, violenţă – şi se fac a uita de ideea centrală în jurul căreia a luptat acesta – evadarea omului de sub dominaţia sistemului tehnologic.

Nu încape loc de îndoială: Theodore Kaczynski este sorit uitării într-o lume pentru care sistemul este cel care gîndeşte. Aparent – oamenii de azi au dreptul de a alege liber. Practic – ei pot alege doar din meniul înaintat de sistem, iar orice abatere este strict pedepsită. Prin urmare, astăzi puţini au auzit de Unabomber, şi de cele mai multe ori deţin o informaţie greşită despre el, preluată automat din mass-media stîngistă.

Din păcate, istoria o scriu învingătorii. Iar în ultimul secol, învingătorii au fost mai mereu reprezentanţi ai sistemului: comunişti, capitalişti, liberali, cosmopoliţi. Iată de ce învinşii – aici putem enumera monarhia, mişcările de renaştere naţionale din Europa, intelectualii de dreapta, şi de ce nu, pe Unabomber – vor fi supuşi ponegririi Citește în continuare