Tabăra de muncă în Căuşeni

În luna august, membrii şi simpatizanţii Noii Drepte au organizat o tabără de muncă şi de formare instructiv-spirituală la Manastirea „Sf. Mironosite Marta si Maria” (Hagimus), raionul Căuşeni.

Orarul şederii la mânăstire a fost respectat cu stricteţe. Fiecare membru a primit o ascultare, pe care trebuia să o îndeplinească cu seriozitate.
Pe lângă rînduiala zilnică, în cadrul taberei au fost organizate două şedinţe formativ-educative care au avut ca subiect „Conceptul de etnos, popor şi naţiune prin prisma paradigmei tradiţionaliste, moderne şi postmoderne”, o incursiune în istoria mişcărilor studenţeşti din România interbelică şi prezentarea generală a istoricului Noii Drepte din Republica Moldova.

Anunțuri

24 iunie în istorie

Unul dintre evenimentele care a avut loc de-a lungul istoriei în ziua de 24 iunie, şi care a avut o mare însemnătate pentru istoria neamului românesc este reprezentat de înfiinţarea, la 24 iunie 1927 a Legiunii „Arhanghelului Mihail”. Este unul din momentele cruciale ale nemului nostru, ziua cînd din rîndurile noastre s-au ridicat o mână de viteji ferm convinşi de a lupta contra duşmanilor acestui neam. O mână de viteji, care timp de 13 ani au crescut la 1 milion de membri, şi care, au fost învinşi doar prin trădare, vicleşug, mişcări subversive. Din 24 iunie 1927 s-a început scrierea unei grele, sîngeroase, dar şi luminate pagini din istoria neamului.

În volumul „Pentru Legionari”, acest eveniment este înscris în felul următor: Citește în continuare

Despre adevărata Unire

Unirea. Un cuvînt atît de des întîlnit în limbajul unioniştilor români, dar şi a oamenilor de rînd. Pentru unii reprezintă împlinirea firească a procesului de constituire a unui popor, pentru alţii reprezintă sensul existenţei sale pe pămînt, iar pentru alţii nu reprezintă decît o simplă unire teritorială.

În cazul poporului nostru, cuvîntul „unire” a fost şi mai este încă o situaţie problematică. Încă strămoşii noştri – tracii – au fost dezbinaţi. Primele generaţii de români la fel nu au reuşit să-şi formeze un stat unitar şi puternic. Cunoaştem doar mici excepţii, cînd a avut loc unirea acestui popor sub un singur stat: la 1600 sub Mihai Viteazul, şi la 1918. Unirea teritorială, pentru că acest lucru se are în vedere cînd rostim cuvîntul „unire”, este redată în cărţile de istorie ca fiind rostul existenţei noastrea ca neam, „idealul secular al neamului românesc”. Din păcate, o mulţime de români au fost complexaţi de fenomenul unirii, şi au înţeles scopul existenţei noastre ca neam doar din perspectiva unirii teritoriale. Iar acest punct de vedere este greşit, căci pe lîngă o simplă unire teritorial-administrativă, mai sunt o mulţime de lucruri importante de realizat pentru perpetuarea unui neam. Citește în continuare

La icoană

La icoană ne rugăm. În faţa ei spunem rugăciunea de toate zilele. Prin ea, apropierea dintre Dumnezeu şi noi devine mai strînsă, încît ai impresia că noţiunea de spaţiu este doar ceva relativ. Icoana face legătura dintre noi, muritorii de rînd şi divinitate. Cînd stai în faţa ei şi spui o rugăciune, timpul este altul, impresiile sunt altele, chiar şi lumea o vezi altfel. Ai senzaţia că eşti aproape de El, aproape de lucrurile sfinte.

La icoană împărtăşim durerea, bucuria, tristeţea sau fericirea cu Cel de sus. În faţa ei Îi mulţumim pentru bucuriile pe care le avem şi Îl lăudăm pentru darurile pe care ni le dă. Tristeţea sau necazul, care mai devreme sau mai tîrziu ne lovesc pe fiecare, vor fi de două ori mai puţin grele, rugîndu-ne la icoană. Citește în continuare

Capul ridicat sabia nu-l taie!

Unul dintre proverbele româneşti sună astfel: „Capul plecat sabia nu-l taie”. Nu ştim pe cît este de românesc acest proberb, precum nu-i ştim nici valoarea sa de adevăr. Ştim însă, mai mult ca sigur, că proverbul dat nu exprimă specificul neamului românesc. Cunoscînd spiritul viteaz, neînficat şi oricînd gata de jertfă al românului şi analizînd acest proverb, găsim o mare diferenţă. Există o mare deosebire între felul de a fi al românului autentic şi mesajul proverbului dat. Iar faptul că am ajuns să ne conducem de astfel de proverbe denotă depărtarea noastră de mentalitatea românului adevărat.

După secole de ocupaţie străină, după îndelungile greutăţ prin care a trecut acest popor, ne-am resemnat în faţa sorţiim iar din proverbul „capul plecat sabia nu-l taie” ne-am făcut o adevărată ideologie. Acest lucru se reflectă şi asupra modului în care înţelegem lupta pentru apărarea credinţei strămoşeşti. La acest capitol, proverbul „capul plecat sabia nu-l taie” a fost „adoptat” cu repeziciune. Am ajuns să fim cei mai toleranţi, cei mai cuminţi şi mai răbdători atunci cînd vine vorba de relaţia dintre credinţa noastră şi altele. Ne-ar lua foarte mult timp să căutăm vreo confesie, ai cărei practicanţi să fie atît de toleranţi, cuminţi şi tăcuţi, precum suntem noi, ortodocşii de azi.

De exemplu, prin intermediul sectelor se duce o murdară şi infamă luptă contra Ortodoxiei. Cum ne opunem noi în faţa acestei tendinţe? Desigur că noi tolerăm, desigur că noi îi acceptăm pe toţi sectanţii ca pe fraţii noştri. Într-atît am ajuns să credem în acest proverb, încît suntem pregătiţi să plecăm capetele cu umilinţă în faţa oricărui sectant şi să îl acceptăm ca pe un frate de credinţă. Citește în continuare

Lansarea site-ului nouadreapta.md

    Un anunţ. S-a lansat oficial site-ul organizaţiei „Noua Dreaptă”. Doritorii îl pot accesa aici http://nouadreapta.md/. De astăzi înainte, organizaţia va putea să îşi exprime liber opiniile şi părerile privitor la viaţa socială, economică sau politică a ţării. Lansarea vine după o perioadă de aşteptare, mai ales în contextul acuzaţiilor şi blasfemiilor de care a „beneficiat” organizaţia în ultimul timp. Vizitatorii vor avea ocazia să afle mai multe despre scurtul istoric al oranizaţiei, despre conceptele sale şi vor putea să afle ce este Noua Dreaptă Basarabia.

„Linia” neamului

     Suntem pe o cale greşită. Fără îndoială că drumul pe care se află acest neam nu este acela pe care ar trebui să se afle. Suntem întru totul depărtaţi de „linia” neamului. Pe „linia” sa firească, poporul român a mers sute de ani, începînd apariţia sa. Pe „linia” neamului s-au situat bravii voievozi, martirii neamului, oştenii care s-au jertfit pentru apărarea ţării, strămoşii care au apărat cu sfinţenie dreapta credinţă şi tradiţia. Pe ea s-au situat toţi acei care au gîndit, simţit şi trăit întîi şi întîi româneşte.

      Din păcate, astăzi suntem prea departe de acea „linie” a neamului. Nu mai luptăm pentru un ideal, nu mai aspirăm la mîntuire, lucruri sfinte nu mai avem, credem doar în adevăruri relative, gîndim mai întîi ca europeni, şi apoi ca români… Ne-am depărtat de „linia” firească a poporului român, şi asta este cauza delirului în care ne aflăm. Citește în continuare