Alternativa: Conservatorismul

Conservatorismul este mai mult decît o viziune politică. El este de asemenea un fel de a fi, o ideologie, dar care are fundamente mult mai solide decît stîngismul. Conservatorismul pune accent pe identitatea istorică a poporului, pe realităţile spirituale şi spre deosebire de viziunea de stînga, nu are ca scop negarea ci afirmarea unor valori, conservarea lor.

Spre deosebire de mentalitatea internaţionalistă, conservatorismul se ridică mult peste nivelul material, senzorial. Pe cînd un internaţionalist îşi vede rostul său doar aici, pe pămînt, în păcate şi plăceri, conservatorul autentic aderă la acelaşi rost ca şi toate generaţiile care l-au precedat.

În orice împrejurări, în orice situaţii este nevoie de o mentalitate conservatoare. Nu putem ridica o casă fără să ţinem cont de terenul pe care vrem să o ridicăm, sau de mijloacele financiare de care dispunem. Tot aşa şi în societate: înainte de a ne propune un plan de dezvoltare, trebuie să ţinem cont de trecutul nostru, de moştenirea istorică lăsată de înaintaşi.

Economistul ne învaţă că este important ca mereu să avem rezerve în casă, dacă vrem să nu falimentăm. La fel, conservatorismul ne îndrumă să avem mereu „rezerve proprii” (identitate, viziune asupra vieţii), dacă vrem să nu dispărem ca neam.

Aşa cum un duhovnic bun ne sfătuie să ne păstrăm virtuţile pe care le-am cîştigat cu greu, tot aşa conservatorismul ne cere să păstrăm moştenirea materială şi spirituală căştigată cu atîta sînge de înaintaşi.

Stîngismul înseamnă nihilism, anarhism, relativism şi închinare la idoli. Conservatorismul este stabilitate, continuitate, scop bine definit şi Adevăr Absolut.  Citește în continuare

Anunțuri

Statul și rostul său

Statul este o formă gigantică de orînduire a unei comunități de oameni. El diferă ca structură de la un popor la altul, de la o civilizație la alta.

Primele forme de stat apar în antichitate, din două cauze majore: fie din dorința unor grupuri de a acapara cît mai multă putere și bogăție, fie din necesitatea altora de a se apăra în fața atacurilor dușmane.

În conceptul ortodox, statul este o structură care asigură îndeplinirea rostului comunității care o formează. Conform concepției occidentale privind statul, acesta nu este decît o unealtă de manevrare și conducere a maselor. Noi, în calitate de creștini cu viziuni conservatoare, putem accepta doar o singură viziune asupra statului: cea ortodoxă.

Deși teoretic, omul nu are nevoie de stat sau oricare alte forme de organizare materială pentru a se mîntui, în condițiile actuale este absolut necesară existența unui stat care să-și îndeplinească condițiile. Să nu uităm că trăim vremuri de cruntă prigoană, și iată de ce, fiecare popor ortodox ar trebui să dispună de propriul stat, orînduit după necesitățile poporului respectiv.

Cu regret, constatăm că nici unul dintre popoarele ortodoxe nu dispune de propriul stat. Toate sunt sub regimuri de ocupație și prigoană. Cauza este simplă: actualele state cunoscute sub numele de România, Serbia, Grecia, Rusia, etc., reprezintă structuri create pe principii străine civilizației răsăritene, chiar contradictorii. Mai mult, statele moderne de care dispun popoarele ortodoxe sunt de inspirație occidentală, adică, prin definiție, aceste state sunt anti-ortodoxe. Citește în continuare

Conştiinţă sau emancipare?

Există multe categorii de oameni. Sunt care mai de care: buni sau răi, înalţi sau scunzi, obraznici sau smeriţi, voinici sau slabi, etc. Ar fi destul de greu să-i clasificăm după criterii general acceptate, fiindcă mulţi dintre noi privim lucrurile din puncte de vedere diferite.

Şi totuşi, ne trebuie un algoritm oarecare, pentru a percepe mai uşor cine sunt cei din jurul nostru. Din start menţionez că nu mă pronunţ pentru separarea oamenilor conform unor anumite criterii. Dar, apare ca întotdeauna un „dar” – trebuie să ştim cu cine avem de-a face. Astfel, este nevoie de a folosi unele criterii în relaţiile cu oamenii.

Să luăm ca criteriu central felul în care reacţionează individul în anumite situaţii:

Luăm arbitrar două personaje: Emancipatul şi Conştientul.

Situaţia 1: Satisfacerea serviciului militar:

Primul nu doreşte nici în ruptul capului să facă armata. El nu doreşte să-şi piardă un an din viaţă în folosul poporului. Nu vrea să renunţe la plăcerile vieţii şi alte patimi care îi copleşesc sufletul. Nici nu îşi închipuie cum ar putea să jertfeasă o zi din viaţa sa pentru o cauză nobilă, darămite un an.

Conştientul, în schimb, priveşte armata ca pe un lucru necesar şi onorabil. Astfel, va deveni disciplinat, se a căli şi va sta în slujba ţării un an de zile. El doreşte să înveţe regimul de cazarmă, fiind conştient că asta îi va fi util în viaţă. Este conştient că un bun român trebuie să dorească şi să ştie a-şi apăra ţara. Citește în continuare