Planurile iudaismului faţă de pămîntul şi neamul românesc

romania_colonie_ue3Este unul dintre cele mai cutremurătoare fragmente din cartea „Pentru legionari”, scrisă de Căpitan. Ideile păstrează amprenta vremii, şi prin urmare, unora le-a putea părea învechite.
Dar, haideţi să citim aceste fraze din afara cenzurii corectitudinii politice. În final veţi observa că atît în perioada interbelică, dar mai ales în cea post-comunistă, poporul român a fost supus acestui gen de etnocid.
De altfel, cine au ocupat bogăţiile ţării, şi au creat vrajbă prin presă şi partide, dacă nu jidanii? Cine, dacă nu jidovii ne-au otrăvit prin rachiu, ne-au îndemnat la defrîu şi ni l-au scos pe Dumnezeu din suflete?…
„Deci, încã odatã: nu ne aflãm în fata unor bieti indivizi veniti la întâmplare, de capul lor, dupã adãpost aici la noi. Ne aflãm în fata unui stat iudaic, a unei armate care vine la noi cu planuri de cucerire.  Miscãrile de populatie jidãnesti sunt împinse spre România dupã un plan bine stabilit.
Probabil, marele stat iudaic urmãreste crearea unei noi Palestine, pe o portiune de pãmânt care pleacã de la Marea Balticã, cuprinde o parte din Polonia si din Cehoslovacia, jumãtate din România pânã la Marea Neagrã, de unde uşor ar putea avea legãturã pe apã cu cealaltã Pale stinã.
Cine este naivul care sã creadã cã mişcãrile de populatie ale maselor jidãnesti se fac la voia întâmplãrii? Ei vin cu un plan, dar nu au curajul armelor, al înfruntãrii riscului, al sângelui vãrsat, ca mãcar acestea sã le creeze o bazã de drept pe acest pãmânt.
Anunțuri

Revenirea la forma tradiţională a şcolii

Şcoala noastră, dacă dorim să aducă rezultate bune, trebuie readusă la forma ei tradiţională.

În ce constă aceasta?

Mai întîi vă prezint o situaţie paralelă din lumea necuvîntătoarelor, pentru a înţelege mai bine contextul:

„Avem exemplul cu puiul de găină care a crescut alături de un cîrd de răţuşte, exemplu pe care-l voi reproduce din memorie: „Din prima zi de viaţă, un pui de găină a fost schimbat la o raţă care avea cîteva răţuşte, de asemenea abia ieşite din ou. Totul a decurs bine în primele săptămîni de coexistenţă. Puiul s-a încardat foarte bine în modul de viaţă al răţuştelor cu puf. Mîncau aceeaşi mîncare şi se încălzeau sub aripa aceleaşi mame. Şi această situaţie relativ bună a continuat pînă într-o zi… Răţuştelor deja le căzuse puful, locul căruia a fost luat de pene. Acesta este timpul cînd deja raţa trebuie să-ţi înveţe ordaslele arta înotului.

Şi a sărit raţa în iaz. Răţuştele după ea, cîte una, încetul cu încetul. La început mai timid, dar s-au adaptat rapid. Dar iată că puişorul nostru ezita să facă acest pas. În cele din urmă s-a aruncat în iaz, crezînd că se va deprinde asemeni răţuştelor.

Dar, din păcate, nefiind dotat cu pene dese şi membre inferioare plate, s-a dus la fund peste cîteva clipe.

Şi a murit…”

Cam aceeaşi este situaţia din sistemul de învăţămînt socialist de azi. Băieţii şi fetele laolaltă, sunt crescuţi în clase în care predau atît profesori, cît şi profesoare. Nu se pune accent mai deloc pe caracterul de gen al elevului, iar asta are efecte grave pentru dezvoltarea personalităţii sale. La fel ca puiul din exemplul de mai sus, ei sunt crescuţi în spirit străin rostului lor în acestă societate. Şi prin urmare, să nu ne mirăm că mulţi din maturii de azi, îşi încurcă funcţia socială – bărbaţii au grijă de copii, iar femeile îşi lustriesc cariera.  Citește în continuare