Actualitatea lui Sun-Tzu

Au trecut vreo 24 de veacuri de cînd strategul militar chinez Sun-Tzu şi-a elaborat tactica războinică de luptă. Aceasta a rămas în istorie ca o adevărată artă a războiului, iar utilizată cu măiestrie, aceasta poate da rezultate neaşteptate în schimbul unor cheltuieli minime.

Conform lui Adam Smith, părintele capitalismului mecanicist, sunt două metode prin care poţi subjuga un popor: distrugerea prin război direct şi subjugarea prin datorii. La aceste două metode, putem adăuga încă una: lupta cu inamicul prin înşelătorie, materializată în tezele războinice ale lui Sun-Tzu.

Vom vedea împreună în ce constă această artă înşelătoare de război, punct cu punct. Totodată, voi încerca să arăt corelarea dintre fiecare punct şi modul în care acesta este pus în aplicare îm zilele de azi.

1.”Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului.” În acest sens, un rol aparte îl joacă mass-media, sau mijloacele de informare în masă. Acestea pot fi folosite cu uşurinţă de către unele grupuri de interese, care doresct destabilizarea unei situaţii într-o anume ţară sau organizaţie. Să nu ne mirăm astfel, de unde apar canale TV sau ziare care se intitulează „libere şi ecihdistante”. Rolul acestora este de a semăna vrajbă, ură şi neînţelegere în interiorul unui grup, organizaţii, stat. Este o metodă perfidă de a influenţa masele, şi de cele mai multe ori este pusă în aplicare de indivizi care au scopuri meschine, şi care promovează o luptă ascunsă. Aşa se întîmpla în primii ani din istoria României interbelice. Ziarele Opinia, Lupta, Dimineaţa, ş.a., controlate din umbră de cei care urmăreau destabilizarea situaţiei complicate din acei ani, făceau exact ceea de se spune în primul punct al lui Sun-Tzu: discreditau tot ceea ce merge bine în România. Acelaşi lucru se petrece şi azi. De exemplu: presa mondială aflată la cheremul grupurilor de interese,  a alansat un atat foarte perfid de criticare a situaţiei din Iran, unde pesemne, este o dictatură ultra-religioasă. Dar, ca atare, aceasta nu este decît o intenţie diabolică de a destabiliza situaţia internă în practic singurul stat independent de pe glob: Iranul. Citește în continuare

Cine sunt vinovaţii?

De ce suntem atît de indiferenţi? De ce nu mai credem ca mai înainte? Unde a dispărut vitejia din noi? De ce suntem atît de laşi? De ce luăm în batjocură memoria propriilor părinţi? De ce am ajuns să ne ucidem fraţii sau copii nenăscuţi cu atîta sînge rece? De unde atîta carierism şi exclusivism în jurul nostru? Unde au dispărut sentimentul naţional, stima faţă de părinţi, sinceritatea din noi?

Probabil că mulţi dintre noi ne punem întrebări de acest gen. Orice bun român este frămîntat de o asemenea întrebare. Nu şi le pun doar acei care se înscriu în categoriile de mai sus, precum şi acei oameni care profită de pe urma situaţiei de fapt. Îmi voi permite să arăt cu degetul spre cei care, după părerea mea, sunt responsabili de această situaţie.

În primul rînd suntem noi vinovaţii. Suntem vinovaţi pentru că am fost prea buni, prea toleranţi, prea indulgenţi.  Bunătatea şi smerenia noastră, pe care cu greu le poţi găsi la un alt popor din lume, au evoluat în sens negativ şi s-au tranformat în indiferenţă, indulgenţă sau ignoranţă. Dintr-un neam viteaz, gata de jertfa supremă atunci cînd acest lucru se cerea, ne-am tranformat în nişte ignoranţi.  Atunci cînd se cerea ca să luăm aer în piept şi să luptăm cu leneşul din noi, am preferat să dormim. Atunci cînd se cerea să alungăm indiferenţa sau slăbiciunile lumeşti din noi, iarăşi ne-a fost lene. Atunci cînd se cerea să ne organizăm toate forţele contra duşmanului, s-a reuşit numai pe jumate. Pe trădătorii care ne-au vîndut de lungul secolelor, la fel i-am „tolerat.” Citește în continuare

Bancuri naţionaliste

– Vă rog numele de familie, domnule acuzat de înaltă trădare.
– Zaharescu Semeon.
– Mai precis?!
– Zaharovici Simion.
– Mai precis!!
– Zukermann Şolomon…

Veacul trădării

    În prezent trăim într-o lume a trădării. Trădarea este la modă, cel care nu trădează şi nu vinde pe fratele său, pe cel apropiat, riscă să-şi piardă reputaţia şi credibilitatea, averea, puterea şi influenţa.

Este o lume în care se vinde şi se cumpără nu numai materia, se vînd şi se cumpără şi sufletele. Este o lume de negustori, comercianţi şi vîzători de suflete. Aşa categorii cum ar fi onoarea, demnitatea, prietenia, camaraderia, statornicia şi dragostea, în lumea noatră se pot cumpăra la un preţ de nimic. Ba mai mult, trădarea a încetat a mai fi doar un simplu mijloc de a obţine profit material, ea devine şi un mijloc de obţinere a plăcerii interne, diabolice. Citește în continuare