Dominique Venner ne-a părăsit. Mesajul său de adio.

Marele istoric şi eseist Dominique Venner şi-a dat sufletul, marţi, 21 mai, lîngă Catedrala „Notre Dame” din Paris, loc important al istoriei multimilenare al Franţei şi al Europei. Oferim mai jos textul unde el explică „raţiunile” acestei morţi voluntare. Deşi nu face referire directă la cauza sinuciderii, este uşor de observat că gestul său reprezintă un protest contra agendei guvernului socialist francez de distrugere a poporului francez prin promovarea relaţiilor homosexuale.

Declaraţia lui Dominique Venner

„Sunt sănătos trupeşte şi spiritual şi sunt copleşit de iubire pentru soţia mea şi pentru copiii mei. Iubesc viaţa, şi nu aştept nimic de dincolo, înafară de perpetuarea rasei şi a sufletului meu.

Totuşi, în seara acestei vieţi, eu mă simt nevoit să reacţionez cît timp mai am puteri, în faţa pericolelor imense ce stau în faţa patriei mele franceze şi europene. Cred că este necesar să mă sacrific pentru a rupe somnul letargic care ne copleşeşte. În semn de protest, eu îmi ofer ceea ce-mi rămîne din această viaţă. Aleg un loc de o înaltă simbolistică – Catedrala „Notre Dame” din Paris, pe care o respect şi o admir şi care a fost edificată de geniile înaintaşilor mei.

În timp ce atîţia oameni se transformă în sclavi ai propriilor interese, gestul meu vine să aducă un exemplu de voinţă. Îmi dau moartea cu intenţia de a trezi conştiinţele adormite. Eu vin să protestez contra acestui mare pericol. Eu protestez contra acestei otrăvi sufleteşti şi contra patimilor individuale, care vin să distrugă valorile noastre identitare – inclusiv familia, soclu intim al civilizaţiei noastre multimilenare.  În timp ce apăr identitatea tuturor popoarelor la ele acasă, mă răscol de asemenea împotriva crimei care vizează înlocuirea populațiilor noastre.

Un nou atentat în Damasc

  Ieri, 8 aprilie 2013, în capitala Siriei, Damasc, a avut loc un nou atentat cu bombă împotriva cetăţenilor paşnici. 

Atacul terorist a avut loc în apropiere de sediul central al băncii de stat. În primele ore de după explozie, deja erau înregistraţi 15 morţi şi peste 50 de răniţi. Multe persoane au fost date dispărute. 

Poliţia şi pompierii încă mult timp după atentat au scos dintre ruine trupurile celor ucişi şi răniţi. În imaginile video de mai jos, putem vedea civili prini de sînge, salvaţi de forţele de ordine, precum şi corpuri carbonizate.

Din interviul unui civil sirian: “Ceea ce se întîmplă acum în Siria este asemănător cu o luptă cu fascismul (se are în vedere curentul islamic radical – vahhabismul).

Franţa: peste un milion de oameni au manifestat contra extremismului liberal

Sute de mii de persoane au mărşăluit duminică după amiază, la Paris, pentru a manifesta contra căsătoriilor homosexuale. Pentru a împiedica accesul protestatarilor pe Champ-Elysees, jandarmii au folosit forţa fizică şi gaze lacrimogene.

Un mare număr de opozanţi, printre care şi familii întregi s-au masat între cartierul „Defense” şi Arcul de Triumf pe o lungime de 5 km., formînd ceea ce organizatorii au numit „o armată mobilizată”.

La ora 17.00, organizatorii estimau un număr de 1,4 milioane de participanţi.

Pe un podium gigantic instalat în partea de sus a străzii, deputatul UMP (Uniunea pentru o Mişcare Populară),  Henry Guaino, s-a adresat manifestanţilor: „Pe 13 ianuarie aţi fost un milion. Astăzi sunteţi mai mulţi.” Amintim că primul protest, din 13 ianuarie 2013, a strîns 340 mii de oameni potrivit autorităţilor, şi circa un milion, potrivit organizatorilor. Totodată, la manifestaţie au participat şi membri de vază ai Frontului Naţional.

Înaintea manifestaţiei de ieri, poliţia se aştepta la o mobilizare mai mică: între 150-200 mii participanţi. 

Moschee ridicată pe banii statului în Franţa

Administraţia oraşului Brest (vestul Franţei) intenţionează să aloce 160 mii euro pentru construcţia unei moschei. Într-un comunicat recent, consilierul municipal Brigitte Hu s-a arătat mirat de faptul că în planul bugetar pentru anul 2013 este menţionată şi o subvenţie în valoare de 160 mii euro pentru construirea unui „edificiu de cult musulman”.

„Legea din 1905 privind separarea statului de biserică enunţă clar că administraţia publică nu se poate implica direct în finanţarea diferitor culte religioase”, a adăugat alesul local în comunicatul său. „Atunci cînd oraşul Brest finanţează lucrările de renovare a unor biserici, este în virtutea datoriei de a păstra patrimoniul arhitectural. Dar în virtutea cărei legi dl. Francois Cuillandre (primarul socialist al oraşului Brest) a decis să aloce din bugetul oraşului pentru 2013 o sumă de 160 mii euro pentru ridicarea unui edificiu musulman în Brest? Este vorba de un local privat al comunităţii musulmane sau de un local municipal pus la dispoziţia comunităţii musulmane? În cel de-al doilea caz, ce fel de lucrări ar merita o subvenţie atît de mare?

În răspuns, administraţia i-a dat dreptate lui Brigitte Hu şi a declarat că este vorba de o „simplă eroare tehnică”. Potrivit municipalităţii socialiste, subvenţia ar fi trebuit să fie pentru un „edificiu cultural” (nu pentru un „edificiu de cult”) şi că ar fi vorba de doar cîteva mii de euro. Dat fiind că acest document nu poate fi modificat decît de consiliul municipal, administraţia promite că greşeala va fi reparată într-un timp cît mai scurt. 

Defectele democraţiei după V. Volkoff (III)

XI. Pentru că este însărcinată cu totalitarismul.

Conform „modei”, democraţia se opune totalitarismului. Dar, să nu uităm că majoritatea regimurilor dictatoriale s-au impus la timpul lor ca fiind cît se poate de democratice: Rusia Sovietică, Germania nazistă, Republica Franceză, statul „român” modern, etc.

Este destul de simplu: atunci cînd nu mai este un mod de desemnare a guvernanţilor, democraţia tinde spre absolut, iar acest lucru a caraterizat democraţia încă de la apariţia ei.

Asta cu atît mai mult în cazul în care drepturile omului devin o adevărată armă de luptă a „marilor democraţii. Edmund Burke, contemporan al revoluţiei franceze din 1789 scria profetic: „Ce instrument eficace al despotismului se va găsi în acest uriaş depozit de arme ofensive: drepturile omului.”

XII. Pentru că se bazează pe vertijul numărului.

În materie de alegători, democraţia nu face diferenţă între noţiunile „cantitate” şi „calitate”. Pentru ea contează doar cantitatea, în timp ce calitatea este neglijată. Este necesar de a cita, în această ordine de idei, din „Criza lumii moderne” de Rene Guenon: „Însuşi fondul ideii democratice este că un individ are exact aceeaşi valoare ca şi altul, deoarece sunt egali numeric, cu toate că ei nu pot fi niciodată egali decît numeric.”

Poţi lua în calcul opinia cantităţii atunci cînd cei care se pronunţă sunt cu toţii specialişti. Dar atunci cînd calitatea diferă, cantitatea este un aspect înşelător. Am putea spune că „eroarea nu devine adevăr înmulţindu-se” (M. Gandhi).