„O, ţară! Cum îţi răsplăteşti tu pe fii tăi!”

Pe data de 16 aprilie 1938, Căpitanul Mişcării Legionare, este întemniţat la Jilava în urma procesului nedrept care s-a purtat contra sa.

A fost ultima temniţă pe care a trebuit să o îndure pe nedrept, la fel ca şi precedentele. Peste şapte luni de umilinţă, chinuri, durere dar şi înălţare duhovnicească se sfîrşesc prin uciderea mişelească a unuia dintre cei mai vrednici din românii secolului XX.

Sunt de prisos dovezile privitoare la nedreptatea ce a avut loc în acel an, fiindcă chiar şi duşmanii Legiunii au recunoscut că s-a greşit prin întemniţarea şi uciderea Căpitanului. La fel, sunt de prisos părerile subiective privitoare la acele evenimente.

Să lăsăm să vorbească însăşi Căpitanul, prin însemnările sale din închisoarea Jilava. Voi reproduce mai jos cîteva citate care vor arăta atît greutăţile prin care a trecut, cît şi trăirea sufletească la care a ajuns Corneliu Codreanu:

Marţi, 19 aprilie:

„De jos, de sus, din pereţii groşi, de pretutindeni, săgeţi reci de umezeală îmi strpung trupul. Pare că aceşti pereţi străini  , în care nu recunoşti nimic de-al tău, abia aşteaptă o viaţă de om, pe care să o mistuie.”      

Sf. Paşti, 24 aprilie:

„Îmi intră umezeala în oase. Respir aerul de pivniţă. Îmi simt plămînul străpuns de ace. 

Mă întind pe patul de scînduri. Mă dor oasele. Stau cîte cinci minute pe o parte, cîte cinci minute pe cealaltă.

Mă întorc pe stînga. Aud cum îmi bate inima. Sau, picură picături de sînge din ea?

O, ţară! Cum îţi răsplăteşti tu pe fii tăi!

Sunt singur. Iau cartea de rugăciuni şi încep a citi. Mă rog lui Dumnezeu pentru toţi… Doamne, mă rog, în noaptea aceasta de Înviere, primeşte-mi jertfa.”

6. Legea onoarei

„Mergi numai pe cãile indicate de onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr’o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.”

Această ultimă lege a cuibului vine să le completeze pe cele anterioare, şi să adauge încă o virtute omului nou: onoarea. Dat fiind că piatra din capul unghiului pe care se zideşte noua ideologie conservatoare a Legiunii este omul nou, este şi firesc ca pe lîngă calităţi precum tăcerea, disciplina, munca, educaţia şi spiritul solidar, să fie adăugată şi onoarea.

Deşi în cursul existenţei sale, Legiunea a fost nevoită să îndure neîncetate umiliri şi prigoane, ea a ieşit învingătoare moral din fiecare. Şi aceasta în condiţiile în care raportul de forţe a fost inegal (fiind atacată de întreaga mass-media interbelică, de întreaga armată a lui Carol II, de întreg statul antonescian şi cu mare înverşunare de regimul comunist). Una dintre cauzele care a condiţionat invincibilitatea omului nou în aceste lupte a fost şi linia morală pe care a urmat-o. Iar în acest context, spiritul nobil şi onorabil cultivat prin cea de-a VI- lege a cuibului a jucat un rol esenţial.

Ca şi în cazul celorlate cinci legi, legea onoarei avea (şi are) ca scop ridicarea unui om nou, total diferit de prototipul omului occidentalizat de la acea vreme. În mai puţin de o sută de ani de parlametarism, viaţa publică a României a devenit un vis urît: lipsea aproape cu desăvîrşire spiritul demnităţii şi jertfei, dominînd în schimb laşitatea, mişelia şi o linie morală şubredă.

Dacă căutăm în istoria politicii române interbelice cazuri în care să domine onoarea şi demnitatea, le vom găsi cu greu. Ne amintim cu tristeţe de adoptarea Constituţiei anti-româneşti din anul 1923, de răzvrătirea lui A.C. Cuza contra întregii Ligi a Apărării Naţional-Creştine, de cedarea ruşinoasă a

Corneliu Zelea Codreanu. Scurtă biografie.

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe data de 13 septembrie 1899, adică 111 ani în urmă, în oraşul Huşi. Putem împărţi viaţa sa în mai multe perioade, în modul următor: copilăria (1899-1919), studenţia (1919-1922), colaborarea cu A.C.Cuza (1922-1927), şi perioada „Legiunii” (1927-1938).

Despre copilărie, Căpitanul a lăsat puţine mărturii. A preferat să vorbească mai puţin despre această perioadă. Totuşi, din cartea sa autobiografică „Pentru legionari”, aflăm că între anii 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea „Dealul”. În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă.

În cea de-a doua perioadă a vieţii sale, se încep atît greutăţile, cît şi afirmarea sa. Intră la Facultatea din Drept a Universităţii din Iaşi.  În cei trei ani de studenţie, are parte de îndrumarea profesorului Cuza, iar acest lucru a fost de un real folos. În anul 1920 intră în rîndurile „Gărzii Conştiinţei Naţionale”, organizaţie condusă de muncitorul Constantin Pancu. În cadrul acestei organizaţii duce o continuă luptă contra încercărilor de bolşevizare a maselor munictoreşti din Iaşi.