Siria – un război finanţat din exterior

Din partea a doua a interviului dat de Ali Al-Ahmed, reprezentant al Uniunii comerciale ruso-siriene. Sursa: ANNA-News.

– În Siria există şi o elită economică, formată din cei mai influenţi oameni de afaceri. Care este poziţia lor în acest conflict? Din unele surse am înţeles că unii dintre dînşii susţin opoziţia…

– Sincer să vă spun, există şi astfel de oameni de afaceri. Dar ei nu locuiesc în interiorul ţării, ci peste hotare – în Arabia Saudită sau Qatar. Iar nu puţini dintre dînşii locuiesc în Turcia. Acest lucru este deja ştiut: cercuri financiare influente din ţările sus-enunţate susţin material, financiar şi logistic terorismul din interiorul Siriei.
Însă dînşii cît pot să finanţeze? Pot da 1 milion de doalari, 10 milioane, 100 de milioane… Dar, aici este vorba de miliarde de dolari, aruncaţi în susţinerea insurgenţilor. Este cert că există o sursă de finanţare mult mai puternică şi ascunsă. De altfel, businessmanii din Arabia Saudită, Turcia şi Qatar nu sunt decît o umbrelă în această ecuaţie. Iar conform informaţiei noastre, principala sursă de finanţare sunt guvernele ţărilor menţionate anterior.

Vorbim aici de finanţarea directă a insurgenţilor, precum şi de livrarea de arme de porducţie străină. Proiectilele cu care sunt doborîte elicopterele, aruncătoarele de grenade anti-tanc precum şi majoritatea armelor opozanţilor sunt foarte noi, avansate. 

Organizarea militară a obştilor săteşti

În condiţiile migraţiunii popoarelor, organizarea militară a populaţiei din spaţiul pruto-nistrean avea o importanţă deosebită dat fiind că aceasta trebuia să reprezinte o componentă a vieţii cotidiene, în stare să asigure securitatea colectivităţii aflată în faţa unui pericol permanent.

Unele laturi ale organizării militare a populaţiei din ţinut, în perioada secolelor V-XIII, pot fi reconstituite pe baza datelor arheologice. În acest context, există cîteva tipuri de vestigii arheologice semnificative: aşezările, fortificaţiile militare, categoriile de armament şi echipamentul militar.

Aşezările medievale timpurii din spaţiul pruto-nistrean denotă în general practicarea de către populaţia locală din ţinut pe parcursul secolelor V-XIII a unui mod de viaţă paşnic, strîns legat de preocupările agricole. În situaţia cînd migratorii dominau în ţinut, populaţie băştinaşă nu putea să îşi permită o organizare militară cît de cît deschisă, dat fiind că acest lucru putea să aibă consecinţe fatale pentru autohtoni.

La începutul evului mediu, apărarea populaţiei băştinaşe din spaţiul pruto-nistrean era asigurată de factorii naturali, în special de zonele de codru. Ascunzîndu-se în păduri, puteau fi evitate în mare măsură, ciocnirile directe cu războinicii timpului. Lipsa în ţinut, în perioada secolelor V-VII a fortificaţiilor militare demonstrează pe de altă parte, că populaţia autohtonă nu se angaja în perioada respectivă, în organizarea unor structuri militare cît de cît vizibile, fapt confirmat şi de puţinele descoperiri de armament.

Apariţia în secolele VIII-IX, în zona de nord a ţinutului a unor fortificaţii din pămînt şi lemn (31 de cetăţi descoperite) ne vorbeşte despre începutul unor schimbări structurale în sînul societăţii locale, care favorizau organizarea militară a acestor comunităţi.

Export de revoluţie. Libia.

Chiar dacă majoritatea opiniei publice internaţionale apreciază evenimentele din Libia ca fiind ceva pozitiv şi este de acord cu toate acţiunile îndreptate contra guvernării unui stat suveran din Africa de Nord, cred că nu am face nimic ieşit din comun dacă am publica şi un punct de vedere alternativ.

Nicolai Starikov, un economist şi jurnalist rus a scos la iveală mai multe aspecte mai puţin mediatizate ale evenimentelor din Libia, pe care le-a expus într-un mic filmuleţ, pe care l-am postat mai sus.

Mai jos, urmează traducerea:

„Vă vom prezenta un material interesant, care va arăta foarte clar adevăratele rădăcini ale revoluţiei libiene.

Vă veţi da seama că manifestanţii au arme străine noi, pe care nici forţele militare libiene nu le utilizează.

Instructori care vin din străinătate, arme care vin din străinătate, bani care vin din străinătate, scenarii străine şi sînge libian…

Cînd imaginile din Libia au început a ajunge la noi (toate fiind făcute de jurnalişti occidentali, prezentînd punctul de vedere al celor care erau de partea manifestanţilor), în ciuda caracterului parţial al acesor fotografii, ele au oferit un bogat material pentru studierea situaţiei date.