Noua Dreaptă Basarabia – un nou început (declaraţie)

Evenimentele din ultimul timp au afectat în modul cel mai serios relaţiile dintre Noua Dreaptă Basarabia şi Noua Dreaptă Bucureşti, aparent atât de inseparabile. Acest fapt a făcut ca situaţia să evolueze într-o direcţie totalmente neconstructivă, de neimaginat cu jumătate de an în urmă, situaţie care, în câteva rânduri, mai mult ca sigur, a fost posibil de evitat. Toate tentativele noastre de a stopa degenerarea conflictului într-o ruptură finală s-au soldat cu eşec. Prezenta declaraţie vine să constate o situaţie de facto, şi să explice nişte momente importante, cu speranţa de a contribui la edificarea, pentru viitor, unor relaţii cu adevărat frăţeşti între cele două maluri ale Prutului.

Noua Dreaptă din Republica Moldova şi-a început activitatea din anul 2005 în calitate de filială a Asociaţiei Noua Dreaptă din România, într-o conjuctură extrem de neprielnică, rezistând pe parcursul a patru ani, în condiţii de presiune permanentă, sub regim comunist. Fapt care a îngreunat mult activitatea şi ascensiunea Noii Drepte din Basarabia. Dezgheţul urmat după schimbările din vara anului 2009 a creat condiţii sănătoase pentru evoluţia firească, normală şi logică a filialei, prin înregistrarea acestea în calitate de ONG la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Din păcate, Asociaţia Noua Dreaptă din Republica Moldova, în tendinţa firească de a avansa, de a se dezvolta, în conformitate cu cerinţele şi realitatea vremii, s-a ciocnit de o împotrivire absolut nefirească din partea Asociaţiei Noua Dreaptă din Bucureşti, care, în mod anacronic, a perceput evoluţia Asociaţiei Noua Dreaptă din Republica Moldova, după iulie 2009, doar în postura de organizaţie neformală, fără iniţiativă şi voinţă proprie. Or, conducrea Asociaţiei Noua Dreaptă din Bucureşti a uitat că o organizaţie de patrioţi nu este o firmă particulară unde există un patron, sau un consiliu al acţionarilor, care dirijează cu treburile organizaţiei. Asociaţia Noua Dreaptă România, iniţial, deci şi în 2005, s-a arătat promotoare a spiritului de camaraderie, a frăţiei întru ideie, fapt ce a atras simpatiile unui grup de români basarabeni care, înfruntând numeroase obstacole şi primejdii, au pus bazele, cu forţele proprii, unui nucleu ce treptat, prin muncă asiduă, a devenit ceea ce astăzi putem numi pe drept cuvânt Asociaţia Noua Dreaptă din Republica Moldova. Camaraderia şi frăţia întru ideie a fost acel liant care a unit spiritual, pe parcursul a mai multor ani, organizaţiile surori de pe ambele maluri ale Prutului. Acea puritate spirituală ce exista în 2005, Asociaţia Noua Dreaptă din Republica Moldova a reuşit s-o menţină până în prezent, necătând la multiplele încercări, ispite şi greutăţi prin care i-a fost sortit să treacă.

Să ne cunoaştem istoria. Tracii.

Din prelegerile profesoarei Daniela Buga, Chişinău 2009.

Tracii

1. Aspectul istoriografic al genezei tracilor.

2. Tracii în viziunea autorilor antici.

3. Spaţiul geografic al răspîndirii neamului tracic.

4. Periodizarea istoriei Thraciei antice.

5. Culturi materiale tracice. Cultura Cucuteni-Tripolie.

6. Evoluţia activităţilor economice la traci.

7. Structurile sociale ale tracilor.

8. Organizarea politică a neamului tracic.

9.  Moştenirea istorică a tracilor.

10. Concluzii şi încheiere.

1) În mileniul II a. Chr. comunităţile eneolitice europene au cunoscut un proces transformator care a modificat temelia etnică a bătrînului continent. Se nasc astfel noi ansambluri de culturi materiale, ce poartă fie nume geografice, fie titluri atribuite de către vecini – este cazul tracilor (thrax) etichetaţi astfel de către ahei.

Bancuri naţionaliste

– Vă rog numele de familie, domnule acuzat de înaltă trădare.
– Zaharescu Semeon.
– Mai precis?!
– Zaharovici Simion.
– Mai precis!!
– Zukermann Şolomon…

Obştea sătească la români

Din prelegerile profesoarei Daniela Buga, Chişinău 2009.

„Nu poate fi înţeles sufletul românului şi istoria lui … fără a înţelege dragostea poporului român pentru pămîntul său” (N. Iorga)

Unul dintre factorii care a contribuit enorm la definitivarea etnogezei româneşti şi a asigurat continuitatea specificului poporului român timp de secole este obştea sătească. Aceasta reprezintă principala formă de organizare a muncii din evul mediu timpuriu, şi, în acelaşi timp, a jucat un rol important în lupta de rezistenţă a românilor contra năvălirilor barbare.

Primele forme de obşte sătească le întîlnim în Orientul Antic. Popoarele antice, mai ales cel egiptean sau mesopotamiam, au reuşit să organizeze primele obşti săteşti ca urmare a condiţiilor naturale de care au avut parte. Din cîte ştim, precipitaţiile puţine care cad în Orientul Apropiat impun practicarea irigaţiei în agricultură pe scară largă. Acest lucru a fost posibil prin organizarea comunităţilor orientale în obşti săteşti.

În teritoriul carpato-danubiano-pontic, primele obşti săteşti sunt întîlnite în timpul domniei regelui Burebista. Deşi nu cunoaştem precis forma de organizare şi structura acestor formaţiuni sociale, obştile săteşti de sorginte dacică au supravieţuit în timp, atît în timpul ocupaţiei romane, cît şi după aceasta.

Eminescu, criticul politicianismului

Din discursul rostit în cadrul conferinţei „Eminescu – gînditor interzis”. Chişinău, 17 iunie 2010.

Activitatea lui Mihai Eminescu ca ziarist la publicaţia „Timpul” timp de aproape şase ani a rezumat o continuă luptă, dusă în contra elemetelor care degradau societatea românească din acei ani. Eminescu a fost adversarul formelor fără fond, al păturii suprapuse, şi nu în ultimul rînd – al politicianismului. De parcă a avut puterea să prevină gravitatea fenomenului care se instalase la acea vreme în România, şi care urma să devasteze societatea românească timp de decenii.

Încă din ianuarie 1876, Eminescu nota pericolul pe care îl reprezenta politicianismul pentru societate: „La clubul studenţilor ieşeni, se găsesc aproape numai ziare politice. Faţă de patru ziare cu cuprins mai mult sau mai puţin ştiinţific, societatea primea 32 de ziare politice. Plebea de sus face politică, iar poporul de jos se stinge.” Această constatare ne arată gradul de politizare a studenţimii încă din acele timpuri.

Pe 9 mai 1879, Eminescu scria în Timpul: „Nu este pe faţa pămîntului nici o ţară în care politica zilnică să consume atîtea puteri ca în România”. De aici rezultă că politică, fiind o formă fără fond, venită de aiurea, consuma peste măsură puterile poporului român, care în loc să se preocupe de situaţia internă şi externă gravă în care se afla, se ocupa de politică.

24 iunie în istorie

Unul dintre evenimentele care a avut loc de-a lungul istoriei în ziua de 24 iunie, şi care a avut o mare însemnătate pentru istoria neamului românesc este reprezentat de înfiinţarea, la 24 iunie 1927 a Legiunii „Arhanghelului Mihail”. Este unul din momentele cruciale ale nemului nostru, ziua cînd din rîndurile noastre s-au ridicat o mână de viteji ferm convinşi de a lupta contra duşmanilor acestui neam. O mână de viteji, care timp de 13 ani au crescut la 1 milion de membri, şi care, au fost învinşi doar prin trădare, vicleşug, mişcări subversive. Din 24 iunie 1927 s-a început scrierea unei grele, sîngeroase, dar şi luminate pagini din istoria neamului.

În volumul „Pentru Legionari”, acest eveniment este înscris în felul următor:

Continuitate contra relativism

Deşi este mic ca dimensiuni, continentul european a dat istoriei două civilizaţii, care se deosebesc enorm. Acestea sunt civilizaţia ortodoxă şi cea occidentală. Prima s-a constituit ca spaţiu în Estul Europei, şi cuprinde popoarele care şi-au asumat ortodoxia, dintre care enumerăm: românii, grecii, sîrbii, ruşii, georgienii, ect. Cea de-a doua, s-a constituit în Vestul Europei, cuprinzînd  majoritatea popoarelor barbare nomade: francii, germanicii, vandalii, vizigoţii, longobarzii, etc.

Există o mare diferenţă între sistemele de valori ale acestor civilizaţii. Deşi, la început ele nu se deosebeau cu nimic, făcînd parte din aceeaşi civilizaţie ortodoxă, ruptura din anul 1054, rămasă în istorie ca Marea Schismă,  pus bazele constituirii civilizaţiei vestice ca civilizaţie distinctă, care a început să se afirme contradictoriu faţă de cea estică. Posibil ca una din cauzele care a dus la Marea Schismă a fost şi preponderenţa în rîndurile popoarelor vestice a elementului barbar (mai puţin întîlnit în est), element care urmărea încă de pe atunci imperialismul şi dominaţia asupra Europei.

„Chemtrails” există

Şi totuşi, „chemtrails” există. În dimineaţa zilei de 20 iunie, în jurul orei 05.45, pe cer s-a putut vedea o asemenea „dîră a morţii”. Deasupra satului Ruseştii Noi, r-nul Ialoveni trec în fiecare zi cel puţin 15 avioane. Cu toate acestea, în timpul zilei nu am observat niciodată aceste urme de fum. Se pare că cei care se ocupă cu aceste „chemtrails” au un plan bine determinat. Tonele de substanţe dăunătoare sunt aruncate doar în timpul nopţii, pentru ca spre dimineaţă, acestea să se dizolve în atmosferă.

Ceva nu este curat la mijloc. Asupra subiectului „chemtrails” planează misterul. Noi, oamenii, nu ştim practic nimic despre fumul pe care îl putem observa doar dimineaţa. Autorităţile nu dau un răspuns clar cu privire la acest subiect. Nu putem spune cu exactitate ce reprezintă „chemtrails”-rile. Dar, atît timp cît acesta este un subiect muşumalizat în întreaga lume, avem tot dreptul de a crede că cei care împrăştie acest fum doar în timpul nopţii au planuri necurate.

Îndoctrinare în spiritul democraţiei

Generaţia actuală este îndoctrinată în spiritul democraţiei, parlamentarismului şi multiculturalismului. La fel cum în perioada sovietică în şcoală se învăţa doar ceea ce convenea regimului comunist, astăzi învăţăm doar ceea ce convine regimului democratic. Spre exemplu, la examenul de bacalaureat la limba franceză din acest an, s-a oferit un text în care se vorbea despre rolul Consiliului Europei în educarea tineretului în spiritul democraţiei. Altfel spus, se încearcă îndoctrinarea noii generaţii după bunul plac al unui sistem corupt, cum este democraţia. Voi traduce careva fragmente din franceză pentru a vă convinge de ideile mincinoase cu care sunt crescuţi elevii în şcoli.

„Consiliul Europei oferă tinerilor europeni şansa de a călători şi desoperi alte culturi de pe continent. De asemenea, el încurajează tinerii dă participe la viaţa politică şi democratică din ţările lor. Tinerii săraci pot călători gratuit în grupuri pentru a descoperi şi a înţelege mai bine felul în care se trăieşte în alte ţări.

Despre adevărata Unire

Unirea. Un cuvînt atît de des întîlnit în limbajul unioniştilor români, dar şi a oamenilor de rînd. Pentru unii reprezintă împlinirea firească a procesului de constituire a unui popor, pentru alţii reprezintă sensul existenţei sale pe pămînt, iar pentru alţii nu reprezintă decît o simplă unire teritorială.

În cazul poporului nostru, cuvîntul „unire” a fost şi mai este încă o situaţie problematică. Încă strămoşii noştri – tracii – au fost dezbinaţi. Primele generaţii de români la fel nu au reuşit să-şi formeze un stat unitar şi puternic. Cunoaştem doar mici excepţii, cînd a avut loc unirea acestui popor sub un singur stat: la 1600 sub Mihai Viteazul, şi la 1918. Unirea teritorială, pentru că acest lucru se are în vedere cînd rostim cuvîntul „unire”, este redată în cărţile de istorie ca fiind rostul existenţei noastrea ca neam, „idealul secular al neamului românesc”. Din păcate, o mulţime de români au fost complexaţi de fenomenul unirii, şi au înţeles scopul existenţei noastre ca neam doar din perspectiva unirii teritoriale. Iar acest punct de vedere este greşit, căci pe lîngă o simplă unire teritorial-administrativă, mai sunt o mulţime de lucruri importante de realizat pentru perpetuarea unui neam.